Start > Ritul bizantin > Duminica a IV-a dupa Rusalii

Duminica a IV-a dupa Rusalii

27 June 2009
1,672 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a IV-a după Rusalii

“Fie tie dupa cum ai crezut” Mt. 8,13

Sfantul evanghelist Matei, in pericopa evanghelica de astazi, ne infatiseaza trei mari virtuti ce se gasesc, nu intr-un iudeu, ca reprezentant al poporului ales de catre Dumnezeu, ci intr-un pagan, reprezentant al imperiului roman, cotropitor si ocupant al Tarii Sfinte. Si anume; Iubirea, Smerenia si Credinta.

a. Iubirea – pe care acest comandant de armata romana o are fata de oameni, indiferent pe ce scara sociala s-ar afla ei la un moment dat. Iudeilor le-a facut Sinagoga in timp ce, pentru sclavul sau, intervine la toti cei care l-ar putea ajuta pentru a-i reda sanatatea. Si in incercarea sa de a-si vindeca slujitorul, grav bolnav, ajunge si la Isus, doctorul tuturor trupurilor si sufletelor. Despre iubire, Mantuitorul nostru le spune ucenicilor sai: “Aceasta este porunca mea; sa va iubiti unii pe altii.” Io. 15,22. Ceea ce inseamna si pentru noi ca avem datoria iubirii aproapelui, indiferent de rasa ori starea sociala a acestuia si indiferent daca ne este prieten sau chiar dusman. Sutasul din Evanghelia de astazi implineste porunca iubirii aproapelui, inca inainte de a-l cunoaste pe Isus, si inainte de a-i asculta invataturile.

Sfantul apostol Pavel, deasemenea, spune despre dragoste ca: “nu va pieri niciodata!” 1Cor. 13,8, pentru ca ea este treaza si vie in sufletul acelui om care l-a gasit pe Dumnezeu, si in care Dumnezeu isi are lacas. Dar si omul care l-a “gustat” pe Dumnezeu, dupa cum spune psalmistul, este plin de iubire si faptele sale sunt demne de lauda pentru ca Domnul este iubire, este dragoste, chiar in esenta sa, si: “Dragostea nu face rau, nu minte, nu pizmuieste, nu insulta, nu insala. Ea rabda si se indura.” 1Cor.13,4 – 6. Aceste sentimente de dragoste si iubire care deriva si din iubirea sutasului din Evanghelie, sunt harurile cu care Dumnezeu l-a inzestrat pe om inca de la zidirea sa.

Cea de a doua virtute a sutasului este:

b. Smerenia – pe care acest comandant de osti romane o manifesta in relatia cu Isus si chiar afirma: “Doamne, nu te osteni, ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu.” Mt. 8,8. El a auzit de puterile si minunile facute de Isus si stie ca vine de la Dumnezeu, ca are putere dumnezeeasca, simtindu-se nedemn sa-i intre in casa, convins fiind ca un singur cuvant al lui Isus este suficient sa-i vindece sluga.

Cele mai mari fapte de smerenie le-a aratat Isus care, din dragoste fata de om a acceptat sa devina om, sa traiasca in firea omeneasca, sa sufere si sa moara ca un om pentru a-l vedea inviind ca un Dumnezeu.

De mic copil il vedem lucrand alaturi de Iosif cu lemnul pentru asigurarea celor necesare traiului zilnic. Isi alege prieteni si ucenici niste oameni simpli, fara carte, traind asemenea lor si simtind umilinta. Se boteaza alaturi de vamesi si pacatosi si chiar mananca si bea alturea de ei, in casele lor. Celor care vroiau sa-l laude si sa-l ovationeze le cere sa taca. Spala picioarele ucenicilor sai.

Smerenia a fost dealungul istoriei virtutea cea mai de pret a omului si cheia prin care s-au deschis cele mai incuiate inimi. Despre care sfintii parinti afirma: “este cea dintai virtute” Ieronim; “radacina care da viata si roade inimi,” Ioan Gura de Aur; “temelia sfinteniei,” sfantul Ciprian; “mama tuturor virtutilor,” Sfantul Grigore.

Cea de a treia virtute pe care evanghelia de astazi ne-o prezinta este :

c. Credinta - care-l face pe sutas sa-i spuna lui Isus: “este suficient sa spui doar un cuvant si sluga mea se va vindeca.” Mt8,9. Despre credinta sfinta Scriptura ne invata, ca:

- fara credinta nu se poate ajunge la cunoastere;

- daca nu ai credinta, nu ai nimic;

- credinta alunga pacatul si face faptele bune;

- credinta ne cere sa vedem in aproapele nostru, prieten sau dusman, in omul de langa noi creatia si maretia lui Dumnezeu;

- credinta ne cere sa ne rugam atat pentru noi cat si pentru aproapele nostru aflat la necaz;

- credinta este izvorul dragostei, al iubirii si al smereniei.

Sfanta Scriptura ne arata multe exemple in care credinta a facut minuni si pentru edificare voi aminti, cateva:

a. Vechiul Testament.

- prin credinta cei 300 de soldati a lui Ghedeon au reusit sa invinga armata mediantilor (Jud.7, 16 – 25);

- Ilie invie pe fiul vaduvei din Sarepta Sidonului (3Regi 17,20 – 22);

- Elisei invie pe fiul Suramitei (4Regi 4: 30 – 36);

b. Noul Testament.

- vindecarea celui adus cu targa de cei patru oameni inimosi (Mt. 9,2 – 6);

- vindecarea slujitorului sutasului din Evanghelia de astazi;

- vindecarea fiicei femeii cananience (Mt. 15,22 – 28);

- vindecarea tanarului lunatic urmare credintei tatalui sau (Mt. 17,18;

c. Invieri datorita credintei.

- invierea fiicei lui Iair (Mc. 5,36 – 43);

- invierea fiului vaduvei din Nain si vindecarea femeii cu hemoragie (Mt. 5,21 – 43);

- invierea lui Lazar (Io. 11,43 – 44);

Si aceste exemple ar putea continua pentru ca puterea credintei este incomensurabila reusind sa sfarame piatra, sa mute muntii si sa opreasca apele.

Credinta este acea putere care vine de la Dumnezeu si care, data omului, este arma credinciosului impotriva ispitelor si a uneltirii diavolului in dorinta lui de a stapani si a mutila sufletul omenesc.

De acea, ea, trebuie sa fie tare, din toata inima, fara dubii si adevarata, precum credinta sutasului care a crezut si a fost convins ca Isus poate sa-i mantuiasca sluga doar prin cuvant. Amin.

Ritul bizantin