Start > Ritul bizantin > Duminica tuturor sfinților

Duminica tuturor sfinților

13 June 2009
1,868 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica I-a după Rusalii (A tuturor sfinților)

În Sfânta Scriptură citim că Profetul Daniel, aflat în exil în ținutul Babilonului, nu a uitat niciodată de țara lui. «A intrat în casa sa, care avea în cămara de sus o fereastră deschisă spre Ierusalim și în fiecare zi îngenunchea de trei ori, și s-a rugat și a lăudat pe Dumnezeu» (Daniel 6, 1). Această amintire zilnică despre patria sa natală, i-a dăruit profetului putere și tărie în pământul unde se afla pribeag.

În prima duminică după coborârea Spiritului Sfânt, Biserica noastră ne amintește că pe acest pământ suntem doar trecători. Asemenea psalmistului, putem spune cu toții: «Străin sunt eu pe pământ» (Psalmul 118, 19). Suntem pelerini pe acest pământ pentru câteva zeci de ani, după care ne îndreptăm spre eternitate. Domnul Dumnezeu ne-a dăruit fericirea, frumusețea și splendoarea patriei cerești. La fel ca Profetul Daniel, trebuie să avem mintea noastră ațintită asupra Ierusalimului ceresc și să ținem seama de eternitatea Cerului patria noastră adevărată și că suntem datori să trăim în așa fel încât să ajungem acolo unde ne vom putea întâlni cu toți cei dragi ai noștri.

Sfântul Apostol Ioan, în revelația pe care a avut-o, a văzut pe locuitorii Cerului. El scrie: «M-am uitat și iată mulțime multă, pe care nimeni nu putea să o numere, din tot neamul și semințiile și popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului îmbrăcați în veșminte albe și având în mână ramuri de finic» (Apocalipsa 7, 9-10).

Printre sfinții din cer se află persoane încoronate, domnitori înțelepți, sunt ierarhi bisericești, preoți, monahi, călugărițe o mulțime de laici din toate semințiile popoarelor și ale tuturor timpurilor. În rândul sfinților din Cer se află martirii și toți cei care și-au sacrificat viața pentru Hristos și pentru credința cea adevărată în Dumnezeu. «Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este Împărăția Cerurilor», – spune Hristos (Matei 5, 10). În troparul din această duminică cântăm că Biserica lui Hristos este îmbrăcată cu sângele martirilor ei. În cuprinsul Utreniei, Biserica noastră face cunoscut că martirii au cunoscut o singură cale de urmat: moartea pentru Hristos.

În cer se află sfinții poporului nostru. De-a lungul secolelor, chiar și în secolul al XX-lea, au existat martiri și mărturisitori ai credinței în Hristos-Dumnezeu. Părinții Bisericii noastre Greco-Catolice amenințați de pericole, i-au învățat pe copii religia, botezându-i în ascuns, administrând în secret Sfintele Sacramente și au participat în ascuns la celebrările liturgice. Toate acestea au presupus mult curaj, având nevoie și de har din partea lui Dumnezeu, dar ei purtând întipărită în inimile lor recompensa cerească, au fost gata să suporte orice persecuție sau moarte.

* * *

Richard Wermbrand, care a avut de-a face câțiva ani buni cu regimul sistemului comunist, în cartea sa “Chinuiți pentru Hristos” scria: “Am văzut creștini în închisorile comuniste care aveau la picioare lanțuri grele cu cincizeci de verigi, fiind torturați și arși cu fierul înroșit, iar pe rănile lor mari și dureroase a fost presărată sare, neoferindu-li-se nici o picătură de apă. I-am văzut înfometați, înghețați de frig, iar ei se rugau pentru comuniști. O astfel de atitudine nu poate fi explicată prin mijloace naturale. Ea este legată de acțiunea iubirii lui Hristos prezentă în inimile acestora”. Ei au știut să privească cu inima și cu sufletul la cer. Au avut în minte vii cuvintele lui Hristos: «Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă» (Matei 10, 28).

Acest autor relatează în continuare cum la unul dintre procesele juridice, procurorul a întrebat-o pe o bună creștină:

- De ce-i îndemni pe oameni să devină membrii unei secte interzise?

- Scopul nostru, este de a dobândi pentru Hristos întreaga lume, a răspuns cu curaj femeia, având în minte credința vie legată de eternitatea cerească.

* * *

Un medic american, fost misionar în Corea, a operat o femeie săracă.

- Câți bani ai fi putut câștiga, dacă ai fi făcut aceeași operație în USA? – a întrebat din curiozitate sărmana femeie?

- Câteva mii de dolari.

- Dar aici, în Corea, care va fi remunerarea ta?

- Recunoștința femeii sărace și surâsul Mântuitorului au mai mare valoare pentru mine, decât toate bogățiile lumii, – a răspuns modest medicul. Acest doctor s-a gândit la recompensa eternă din cer.

* * *

O femeie tânără se ocupa, fără nici un fel de remunerare, de oamenii bolnavi.

- Biserica v-a solicitat un astfel de serviciu? – a întrebat-o un bolnav, observând pe haina ei un însemn bisericesc.

- Nu, – a răspuns femeia, – eu singură, în mod voluntar, m-am angajat spre îndeplinirea serviciului de într-ajutorare.

- De ce?

- Pentru că-L iubesc pe Hristos, iar acesta este singurul mod pentru a-I dovedi că-L iubesc, deoarece El ne-a spus: «Tot ceea, ce ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut» (Mt. 25, 40).

- Nu luați nici o remunerație? Lucrați pe gratis?

- Lucrez din principiu, împărtășind cu voi iubirea lui Hristos.

- Dacă mai există pe pământ încă astfel de oameni ideali, lumea nu va pieri, – a răspuns bolnavul, entuziasmat de aceste cuvinte.

* * *

Un profesor a observat în mod evident, că numai sfinții au știut cum să trăiască. La întrebarea: “Ce este un sfânt?” un elev i-a răspuns: “Sfântul, este un creștin obișnuit”. Sfântul, este omul care respectă poruncile lui Dumnezeu și știe cum să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele. Sfântul știe să învingă răul. «Aceasta este biruința, care a biruit lumea: credința noastră» (1 Ioan 5, 4).

* * *

Care drum duce în cer? La cer ne conduce calea poruncilor lui Dumnezeu și a fericirilor evanghelice, sacrificiul, munca, rugăciunea și suferința. Uneori acest drum este foarte greu, dar pentru fericirea veșnică suntem datori să fim pregătiți să suportăm totul.

Dacă locuitorii Cerului ni s-ar adresa nouă, ei ne-ar spune aceste cuvinte: “Ascultați, locuitori ai Pământului! Ascultați, iubiți frați și surori! Dacă ați cunoaște, cât de minunat este în cer și ce plăcut este să te odihnești aici după ostenelile de pe pământ! Pentru cer este foarte important să suferi totul. Dacă noi ne-am putea întoarce din nou pe pământ, atunci L-am servi cu și mai mult zel pe Dumnezeu. «Cele ce ochiul n-a văzut și urechea nu a auzit și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El» (1 Corinteni 2, 9). Gîndul la Cer conferă puterea de a învinge greutățile vieții și stimulează omul spre o trăire autentică a vieții.

La fel ca și Profetul Daniel în Babilon, să nu uităm niciodată de patria noastră – de eternitatea cerească. Această amintire ne dă puterea de a urma o viață dreaptă și să fim lumină pentru lume. Mântuitorul-Hristos spune: «Oricine, va mărturisi înaintea oamenilor pentru Mine, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu» (Matei 10, 32).

Rugăciune

Cât de ușor este a spune: Dumnezeu este iubire! Cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu în El. De aceea întemeiază-ți și tu suflete al meu locuința în El, fiind locuitor al Lui. Rămâi în Dumnezeu și El va rămâne în tine. Dumnezeu rămâne în tine, pentru a te sprijini, iar tu să rămâi în Dumnezeu pentru a nu cădea.

Tu, o Doamne, mă îndemni spre a Te iubi. Dar oare eu, Te-aș putea iubi dacă Tu, mai întâi nu m-Ai fi iubit pe mine? Fă, ca să nu fiu leneș în a-Ți răspunde cu iubire la iubirea Ta, căci Tu, m-ai iubit primul pe mine, deși am fost păcătos, și astfel ai sfărâmat păcatele mele, chemându-mă în Biserica Ta, pentru a înceta să mai păcătuiesc. M-ai iubit atunci, când am fost bolnav, dar m-ai vizitat, cu îndurarea Ta, pentru a mă vindeca. Prin aceasta s-a arătat în mod clar iubirea Ta față de mine, căci ai venit în această lume, pentru ca prin Tine, să am viața cea veșnică.

Doresc să Te iubesc pe Tine, Dumnezeul meu, prin semenul meu, în mod necondiționat, să Te urmez ajutându-l pe el, să Te imit sacrificându-mă pentru binele lui și să fiu de-a pururi în preajma Ta, făcându-i cunoscută lui minunăția iubirii Tale. Amin. (După Sfântul Augustin)

Ritul bizantin