1. Introducere

Adolescent la Chieri, Don Bosco fondează foarte originala “Asociaţie a Bucuriei”, un club de prieteni care se angajează să trăiască în bucurie.

“Asociaţia Bucuriei” are un regulament compus din doar două articole, clare ca lumina zilei:

1. Fiecare membru al “Asociaţiei bucuriei” trebuie să evite orice discuţie şi orice acţiune care nu îi place lui Isus.

2. Trebuie să fie sârguincios în împlinirea îndatoririlor familiare, şcolare şi religioase.

Mai târziu, devenit preot, sfântul Ioan Bosco îi întreba pe unii băieţi:

- Vrei să fii prietenul meu?

- O! Da!

- Atunci… trebuie să fii V+B-R. Ştii ce înseamnă V+B-R?

- Nu.

- Îţi spun eu. Trebuie să fii V, adică vesel; + B, adică mai bun; – R, adică să fii din ce în ce mai puţin rău.

2. Tema

Dumnezeu nu este un patron sever care îi constrânge pe oameni la sacrificii grele. Dumnezeu este un Tată bun care le oferă gratuit tuturor oamenilor, fiii săi, ajutor, iubire şi mântuire.

“Povara mea este uşoară…” Scoateţi în evidenţă diferenţa dintre prescrierile împovărătoare ale religiei ebraice şi climatul de iubire evanghelică voit de Isus.

Isus revelează marea iubire a Tatălui.

3. Mesajul zilei

De ce a fost Isus condamnat la moarte la cererea unor reprezentanţi ai poporului ebraic? Pentru că se proclamase Fiul lui Dumnezeu şi predica o religie cu un stil nou de iubire imensă faţă de om şi strălucind de bucurie.

Religia lui Isus are un stil nou.

- Noutatea cea mai importantă era aceasta: fariseii spuneau: “Trebuie să îl iubeşti pe Dumnezeu, să observi cu scrupulozitate legea, pentru că el este judecător exigent şi îi dă fiecăruia ceea ce merită”.

- În schimb, Isus predica: “Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii, primul, gratuit, chiar şi atunci când sunt fragili şi răi, pentru că sunt copiii săi…”

Religia lui Isus este marcată de o iubire imensă faţă de om.

- Dumnezeu iubeşte omenirea ca şi cum ar fi mireasa lui (cf. prima lectură).

- Înainte, religia le poruncea tuturor oamenilor să stea cu fruntea plecată în faţa lui Dumnezeu, stăpân exigent, şi să-i aducă daruri şi să aducă jertfe, pentru a-l îmbuna; acum, Isus vesteşte că Dumnezeu este Tată bun şi el însuşi ne pleacă spre copiii săi pentru a-i ajuta.

- Isus însuşi dă mărturie despre aceasta printr-o viaţă de slujire, până la… a spăla picioarele, până la a-şi da propria viaţă.

Religia lui Isus străluceşte de bucurie

- Bucuria pe care o predică Isus, şi pentru care contestă anumite tradiţii ebraice, este aceea de care se bucură copiii când se simt într-adevăr iubiţi în familie; este bucuria celor care sunt trimişi la un banchet fastuos de nuntă; este bucuria celui care ştie că după durere – când Mirele va fi luat… – va fi o sărbătoare veşnică.

Deci, împreună cu Isus, ne simţim mai bine.

4. Exemple

a) Don Bosco povesteşte că, mergând cu trăsura între Ivrea şi Torino, l-a auzit pe vizitiu, în timp ce îşi biciuia caii, rostind înjurături. A cerut şi a obţinut să urce cu el pe capra trăsurii. I-a cerut doar o singură favoare: nu să se grăbească, ci să nu mai înjure.

Vizitiul a consimţit, dar a adăugat: şi ca răsplată? Nimic?

- A, nu, a spus Don Bosco, vă voi da bani; dar pentru fiecare înjurătură care vă scapă, voi retrage patru bănuţi… Acceptaţi?

- Accept! a spus sigur pe el vizitiul.

După puţin timp, loveşte cu biciul; dar… scoate şi o înjurătură.

- Prietene, mai sunt şaisprezece bănuţi. După un sfert de oră, o altă înjurătură…

- Am ajuns la doisprezece, ei?!

Încă două.

- Au mai rămas patru bănuţi… Dar ar trebui să vă pese mai mult de daunele provocate sufletului.

- Înţeleg: la Torino voi veni să mă spovedesc la dumneavoastră. Unde vă voi găsi?

Ajunşi la Torino, bunul preot i-a dat totuşi cei douăzeci de bănuţi, pentru bunăvoinţa de care a dat dovadă.

Vizitiul a întârziat trei săptămâni înainte de a veni să se spovedească. S-a scuzat spunând că îi mai scăpase o înjurătură, dar a făcut din proprie iniţiativă o zi de post cu pâine şi apă.

b) Un episod din viaţa sfântului Ieronim Emiliani, patron universal al orfanilor, ne aminteşte că, dacă în viaţa creştină există şi sacrificiu, acesta aduce bucurie.

Într-o seară, pr. Ieronim, în timp ce supraveghea cu iubire orfanii lui, care se jucau fericiţi, a văzut unul plângând convulsiv. Un coleg mai mare îi furase un măr şi i l-a mâncat. Înainte să facă dreptate, sfântul a îndrăznit să îl invite pe copilul ofensat la iertare. Acesta a acceptat şi i-a strâns bucuros mâna colegului lacom.

În timpul nopţii, orfanul a visat un înger minunat, care semăna cu pr. Ieronim, coborând din cer şi oprindu-se alături de patul său.

Avea în mâini un măr frumos şi i-l întindea zâmbind. Copilul l-a luat fericit, i-a mulţumit şi l-a pus pe noptieră.

Când s-a trezit dimineaţă, frecându-se la ochii încă somnoroşi, ce să vadă pe noptieră? Un măr adevărat, frumos cum nu mai văzuse, şi mai bun decât oricare altul mâncat vreodată!

c) Sfat practic

Ideea centrală care trebuie comunicată prin aceste observaţii este că Dumnezeul revelat nouă de Isus este un Dumnezeu diferit de cel al filozofilor sau al moraliştilor. Este un Dumnezeu care ne iubeşte mult, continuu, şi care aşteaptă răspunsul nostru de iubire, prin mărturia vieţii şi dorinţa de a dialoga cu el în rugăciune.