Start > Ritul latin > Duminica a V-a a Paștelui (B)

Duminica a V-a a Paștelui (B)

2 May 2009
707 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a V-a după Paște (Anul B)

Isus a spus ucenicilor săi: “Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiță care nu aduce rod în mine, El o taie și pe oricare aduce rod o curăță, ca mai mult rod să aducă. Voi sunteți deja curați, datorită cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneți în mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă rod de la sine dacă nu rămâne în viță, la fel nici voi, dacă nu rămâneți în mine… Cine rămâne în mine și Eu în el, acela aduce mult rod, căci fără mine nu puteți face nimic… Dacă rămâneți în mine și cuvintele mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va face. Întru aceasta este preamărit Tatăl meu ca voi să aduceți mult rod și să fiți ucenicii mei.” (In 15,1-8)

Față de duminica a patra a Paștelui dominată de alegoria Păstorului cel bun, deosebit de atent cu fiecare oiță a Sa, evanghelia duminicii a cincia completează înțelesul relației vitale pe care Isus Cristos Înviat a instaurat-o cu fiecare ucenic odată cu Învierea sa glorioasă printr-o altă alegorie, cea a viței care face ca mlădițele ei să aducă roade (împlinindu-și astfel menirea de a fi mlădiță). Într-adevăr metafora viței roditoare (atât de frecvent utilizată în VT pentru a defini poporul ales al lui Dumnezeu – Os 10,1; Is 5,1-7; 27,2-5; Ier 5,10; 12,10-11; Ps 80; etc.) este aleasă de Mântuitorul pentru ca, prin intermediul ei, să se definească pe sine ca unica sursă a rodirii (vv. 2-5) și a vieții (v. 6). Mai mult, transformată în alegorie, metafora viței dătătoare de viață permite exprimarea întregului proces de rodire în care mlădița (metafora care-l definește pe ucenic) este prezentată ca beneficiara unei inițiative conjugate a lui Isus Cristos și a Tatălui. Cuvântul Tatălui, revelat prin Fiul este acel “germen de viață” înrădăcinat în fiecare ucenic care trebuie să rodească, mai precis să se concretizeze în atitudini care să-l caracterizeze drept ucenic al lui Isus Cristos Înviat spre preamărirea Tatălui. Prelungită, alegoria ilustrează și posibilitatea unui program de nerodire care însă este sancționat prin înlăturarea mlădiței uscate și prin aruncarea ei în foc (imaginea focului ne indicând aici neapărat iadul, ci mai curând vizualizarea unui destin lipsit de viața oferită de viță).

Or, lectura a doua a acestei duminici este mai explicită în a spune în ce fel ucenicul trebuie să-și facă lucrarea de rodire: Copiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul (1In 3,18), în timp ce prima lectură ne oferă exemplul apostolului Pavel (Paul) care, din ziua în care, pe drumul Damascului, a fost înrădăcinată în el revelația Cuvântului dătător de viață, s-a transformat într-o mlădiță roditoare (ucenic): propovăduia cu îndrăzneală în numele Domnului (Fap 9,28).

Ritul latin