Start > Ritul bizantin > Duminica Mironosițelor

Duminica Mironosițelor

2 May 2009
1,628 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a III-a după Paști (A mironosițelor)

Femeile mironosite sunt primele martore ale invierii, dupa cum tot ele au fost si martorele mortii si ingroparii Domnului. Printre martirii si marturisitorii credintei peste veacuri s-au gasit zeci de mii de femeii care au preferat botezul sangelui, decat lepadarea de Cristos si aceasta pentru ca Mantuitorul a fost primul care s-a aplecat asupra soartei femeii in societate si a adus-o din starea de sclava si supusa barbatului in cea de egala acestuia, fiind alaturi de barbat: “impreuna mostenitoare a darului” (1Petru 3,7).

Noul Testament precum si sfanta Traditie ne spune ca la poalele crucii lui Isus, in momentul rugaciunii sale catre Tatal, in care cere iertare pentru calaii sai, s-au aflat: Maria Magdalena, prima femeie apostol al Domnului la Roma si in Franta; Salomeea mama celor doi fii a lui Zevedeu; Ioana, sotia dregatorului Husa (sau Cuza) cel din slujba imparatului Irod; Suzana, despre care se spune ca a fost sora unuia dintre marii invatati si filozofi ai vremii, Gamaliel; Marta si Maria sunt surorile lui Lazar, cel inviat dupa patru zile, de Isus. Impreuna cu ele au fost doar trei barbati: Iosif din Arimateia; Nicodim, cel care l-a vizitat noaptea pe Isus pentru a-i cere sfat si Ioan, “ucenicul pe care-l iubea Isus” (Io 13,23). Toti au devenit, peste 3 zile, martorii Invierii, constatand lipsa lui Isus din mormant dar si, mai tarziu, beneficiarii vederii lui Isus inviat.

Femeile mironosite au dat lumii pe femeia crestina, cea care stie sa fie si sotie devotata si sfatuitoare de taina a sotului ei, dar si mama plina de dragoste si iubire fata de pruncii sai, gata in orice moment, sa se lupte pentru ei si familia sa, ca o leoaica pentru puii ei. Si care, a impletit obligatiile pentru sot si familia sa, cu rugaciunile catre Dumnezeu, tragandu-si puterea din izvorul apei vii al Bisericii lui Cristos. Femeia crestina este o pilda pentru alte femei, pentru ca si comportamentul ei, se trage din pilda oferita tuturor femeilor de catre Mama lui Isus, Preacurata Fecioara Maria, care s-a supus hotararii divine, fara nici o cartire, devenind mama Fiului Sau si Mantuitorului nostru. Femeile mironosite sunt, intradevar, primele care merg la mormant si primele carora ingerul le spune ca Isus, nu numai ca nu este in mormant, dar ca a si Inviat. Insa, cu toate acestea, mesajul invierii nu le era adresat lor, ci apostolilor. Ele fiind doar mesagerele invierii. Cele care urmau sa duca aceasta veste apostolilor, care-l asteptau infricosati.

Mesajul primit de femeile mironosite a cutremurat intreg Ierusalimul pentru ca, daca apostoli, de frica batjocurilor si a persecutiilor stateau ascunsi, soldatii, pusi sa pazeasca mormantul, fug timorati in cetate sa-i anunte pe sefii lor si pe mai marii preotilor ca nu s-au achitat de sarcina primita si ca mormantul este gol. Acelasi cutremur cuprinde intreg Sinedriul deoarece calaii lui Isus nu stiu cum sa-si ascunda faradelegea comisa si folosesc tot felul de metode pentru a opri raspandirea vesti invierii Domnului, inclusiv spaga pe care o platesc soldatilor ca sa nu spuna adevarul. Si, iata cum, astazi, cei speriati nu mai sunt ucenicii lui Isus, care ies din ascunzatori si, cu mult curaj, anunta invierea Domnului, ci calaii sai. In timp ce primii, plini de har, ies la lumina bucurosi ca au fost ucenicii lui Cristos, este randul celor din a doua categorie sa se ascunda de rusine si probabil din cauza mustrarii de constiinta la gandul ca, afirmatia soldatului roman, prezent cand Isus si-a dat sufletul: “Intradevar, Fiul lui Dumnezeu a fost acesta!” (Mc. 15,39), s-a confirmat. Pentru credinta lor in Cristos, femeile mironosite au primit de la Dumnezeu ajutor, pe ingerul care a ridicat piatra grea ce a acoperit mormantul sfant, ca sa poata vedea ca acesta este gol, facandu-le primele partase ale sperantei invierii Domnului.

Oare, am reusit si noi ca, odata cu invierea Domnului, sa avem ridicata piatra grea cu pacatelor prin care; unii o luna, altii un an si altii chiar mai mult, l-au suparat pe Dumnezeu? Bucuria Invierii este, pentru omul credincios, pe langa bucuria Invingerii si bucuria spalarii sufletului crestinesc de murdaria pacatelor ce-l apasa, inainte de sfanta Taiana a Spovezii. Crestinul devine martorul invierii de fiecare data cand participa la sfanta Liturghie si se Impartaseste cu hrana vieti, deoarece in el lumineaza credinta in Fiul lui Dumnezeu, mort pentru pacatele omenirii, dar inviat pentru dobandirea vietii vesnice. Dupa cum, mesajul invierii adus de femeile mironosite si raspandit in Ierusalim a zguduit orasul si pe toti calaii lui Cristos, asa si sufletul omului pacatos este zguduit si cutremurat de “biciul” lui Dumnezeu, care este constiinta. Amin.

Ritul bizantin