Start > Ritul latin > A V-a Duminică după Paști (pentru copii)

A V-a Duminică după Paști (pentru copii)

17 April 2009
890 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a V-a după Paște (Anul B)

1. Introducere

Am încercat să găsesc în computerul obosit al memoriei mele cui îi este atribuită această maximă atât de simplă, dar esențială: “Voința lui Dumnezeu, Paradisul meu!” Nu am reușit. De altfel, este o maximă care le-a aparținut tuturor sfinților. Într-adevăr, cel mai mare secret al sfinților, marii prieteni ai lui Dumnezeu, este abandonarea în toate și pentru totdeauna în el, conștienți că doar el umple și sfințește viața noastră. Este vorba despre înlocuirea micului nostru eu uman cu eu-l lui Dumnezeu; voința noastră cu cea a lui Dumnezeu.

2. Tema

Isus spune: “Eu sunt vița; voi mlădițele… Rămâneți în mine și eu în voi. Cel care rămâne unit cu mine aduce rod bogat”.

3. Mesajul zilei

Explicați, eventual, ca premisă cuvintele: viță, mlădițe, rod, tăiere, altoire… străine de cultura multor copii ai noștri. Apoi dezvoltați câteva dintre aceste considerații.

Isus înviat are un singur plan: să îi țină uniți în iubire pe toți oamenii pentru totdeauna:

- asemenea mlădițelor unei singure vițe;

- asemenea ramurilor unei singure plante;

- asemenea fraților unei singure familii. Mulțumesc, Isuse!

Isus nu vrea ca oamenii să fie uniți cu el prin constrângere… cu adeziv… cu cuie; vrea să formăm “un singur trup” prin iubire.

- Creștinii sunt uniți pentru că au o singură iubire: un singur Duh al iubirii. Isus înviat a “suflat” asupra fiecăruia dintre noi acest Duh. Mulțumesc, Isuse!

Isus este vița; noi, mlădițele.

- Viața divină, nemuritoare, spirituală a lui Isus înviat este în noi.

- Toți avem o demnitate divină, un destin veșnic. Mulțumesc, Isuse!

Mlădițele viței sunt curățate, făcute mai libere, mai vii, mai rodnice, mai puțin împrăștiate… pentru a aduce multe roade de bunătate, trebuie să ne antrenăm pentru jertfă, trebuie să ne lipsim de multe lucruri inutile, trebuie să ne concentrăm asupra operelor bune.

- Dumnezeu Tatăl este “Agricultorul” care ne ajută să facem aceasta. Mulțumesc, Isuse!

În viță și în mlădițe curge aceeași sevă; din ea se nasc aceleași fructe…

- În noi trebuie să existe aceleași sentimente, aceleași idealuri, aceleași gânduri… cu ale lui Isus. Mulțumesc, Isuse!

Mlădița nu poate produce roade dacă nu este unită cu vița. Păcatul (= lipsa iubirii) ne desprinde de Isus. “De unul singur poți face puțin, sau nimic, tu și Isus puteți face multe, mult mai multe”.

- Mlădița, tăiată de pe viță, se usucă și este aruncată în foc ca să ardă. Este mai bine să fim uniți pentru totdeauna cu Isus înviat… precum și cu frunzele! Mulțumesc, Isuse!

Isus înviat îi unește pe toți în jurul său, chiar și pe cei răi care vor să devină buni.

- În comunitatea lui Isus, despre care ne vorbește prima lectură, este și Paul, persecutor convertit.

- Mlădițele “sălbatice”, dacă sunt altoite pe o viță bună, produc roade bogate. Mulțumesc, Isuse!

4. Exemple

a) Pentru a face mai plastică învățătura, nu vă interzice nimic să arătați o mlădiță de vie.

b) Poate fi pus util în evidență ritul amestecării la ofertoriu a câtorva picături de apă cu vinul care va deveni sângele lui Isus.

c) Educarea copiilor la realismul creștin și chiar la constatarea că în comunitățile lui Isus nu întotdeauna se manifestă iubirea, chiar dacă sunt cufundate în iubirea milostivă a lui Isus.

Amintiți certurile dintre apostoli, în urma lui Isus.

Amintiți ciocnirile în sânul comunității creștine, abia iluminată de Duhul Sfânt, când se vorbește despre diferite tratamente față de văduvele care provin din poporul ebraic sau din cel păgân și când trebuie să se decidă dacă sunt obligați sau nu să observe legea ebraică.

d) Cărui regn îi aparțin?

Regele prusac Frederic Guglielmo al IV-lea (mort în 1861) s-a dus să viziteze o școală pentru a-și face o idee despre felul în care studiază copiii. În timpul lecției, a luat în mână o monedă de aur și a întrebat:

- Cărui regn îi aparține această monedă?

- Regnului mineralelor, adică naturii neînsuflețite! au răspuns ei.

Atunci a arătat o creangă verde dincolo de fereastră și a întrebat:

- Iar acel pom cărui regn îi aparține?

- Regnului vegetal – au răspuns copiii fără să ezite.

- Iar noi toți de aici din clasă, inclusiv eu, cărui regn îi aparținem?

La această întrebare, copii au început să se privească unii pe alții și nu știau ce să răspundă. Un elev voia să spună că aparțineau regnului animal. Dar i se părea un lucru jignitor, mai ales pentru rege. “Cum așa? se gândea el. Să clasifici un rege ca aparținând aceluiași regn cu câinele care latră pe stradă?”

După o clipă, o fetiță a spus cu o voce oarecum tremurândă:

- Regnului lui Dumnezeu.

Regelui i-a plăcut mult acel răspuns, a elogiat fetița și a adăugat:

- Facă Dumnezeu să aparțin mereu regnului său (S. Klimek).

e) Într-o zi, un paroh, pregătind copiii pentru prima Împărtășanie, a pus această întrebare:

- După ce semn distinctiv sunt cunoscuți cei care îl urmează pe Isus?

După o scurtă pauză de gândire, un copil a răspuns:

- După semnul Sfintei Cruci!

Un altul:

- După felul în care ne iubim!

Preotul a încheiat:

- Iată cele două lucruri cele mai caracteristice creștinului: semnul Crucii, care ne amintește cât de mult ne iubește Dumnezeu, și iubirea reciprocă, prin care demonstrăm că îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele.

Ritul latin