1. Introducere

O nobilă doamnă s-a plâns într-o zi în glumă parohului ei, om foarte dinamic şi bun.

- Părinte, i-a spus ea, nu vi se pare că Liturghia pe care o celebraţi duminica este prea lungă?

Preotul, zâmbind, i-a răspuns astfel:

- Doamnă, Liturghia pe care o celebrez eu este prea lungă, sau evlavia dumneavoastră este prea scurtă?

2. Tema

În fiecare duminică celebrăm Paştele mai ales prin Euharistie. Isus înviat face din jertfa sa şi, împreună cu noi, un imn de mulţumire şi de laudă adusă Tatălui, în timp ce ni se dăruieşte ca hrană spirituală. Noi, în afară de unirea cu Cristos în aducerea de mulţumire şi de hrănirea cu el şi îmbogăţirea în har, trebuie să ne dăruim lui şi fraţilor.

3. Mesajul zilei

Este frumos să mâncăm toţi împreună, uniţi în familie, unde există iubire, respect, slujire reciprocă şi plină de bucurie.

- Dar mai sunt şi familii în care părinţii probabil că nu se sacrifică, nu lucrează… atunci nu este pâine, nu există iubire!

Evanghelia de astăzi ne spune că Isus înviat mănâncă cu apostolii săi.

- Isus înviat este la masă cu noi în fiecare duminică. În fiecare duminică se reînnoieşte pentru noi episodul din Emaus.

- Isus vrea să ne hrănească inima cu iubirea sa; sufletul nostru cu învăţătura sa; vrea să ne facă să creştem frângându-şi viaţa asemenea pâinii, ca să trăim şi să beneficiem din belşug de viaţa sa divină.

Cum ne comportăm în faţa acestor daruri?

- Unii nu vin la Euharistie, alţii nu sunt atenţi: nu se roagă, nu cântă, nu îl primesc pe Isus.

- Dar noi cum ne comportăm? Cum ar trebui să remediem?

Exemplificare liturgică

- Duminica este ziua Euharistiei. Ce înseamnă?

- Încă de la origini, Biserica a sfinţit ziua Domnului prin celebrarea “frângerii pâinii”, prin proclamarea cuvântului lui Dumnezeu şi prin fapte de caritate. Exemplul îl primiseră de la Învăţător. În aceeaşi zi în care a înviat, el le-a frânt pâinea ucenicilor din Emaus, după ce, prin prezenţa şi cuvântul său, îi uşurase de-a lungul drumului, explicându-le Scripturile… De atunci, Biserica a sfinţit mereu ziua Domnului prin Euharistie…

- Dar cum să “sfinţim” într-adevăr această zi?

- Aşa cum boabele de grâu, măcinate, frământate, formează o singură pâine; aşa cum boabele de struguri, zdrobite, formează un singur vin; aşa cum cărămizile şi coloanele, prinse în ciment, formează o singură biserică… la fel, toţi membrii parohiei, mici şi mari – suspendându-şi munca zilnică – se adună în fiecare duminică într-o singură “adunare” (biserică, trup), într-o singură inimă şi un singur suflet, ca o singură familie de fii ai lui Dumnezeu, pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu şi, împreună cu Cristos, să îl laude pe Domnul, participând deplin la celebrarea euharistică.

- După ce a făcut toate acestea în biserică, nu mai este nimic de făcut? Foarte mult. Dacă, ieşit din biserică, nu încerci să îl imiţi pe Isus, să faci din viaţa ta un dar, să iubeşti şi să îi slujeşti pe ceilalţi chiar şi prin sacrificiu, ce valoare a avut pentru noi Liturghia?

4. Exemple

Câteva exemple utile pentru a educa la “împărtăşire”, la Biserică şi la viaţă:

a) S-a întâmplat în anul 304 în Abitinia, Africa Septentrională. În acel oraş, în ciuda interdicţiei imperiale, într-o duminică, un grup de creştini s-a adunat în casa unui preot numit Felix, pentru Liturghie. Urmăriţi, surprinşi, întemniţaţi, toţi au fost condamnaţi la moarte; erau patruzeci şi patru.

Actele autentice ale procesului, ajunse până la noi, reproduc răspunsul unanim pe care cei patruzeci şi patru, unul câte unul, l-au dat judecătorului ce îi întreba motivul pentru care au îndrăznit să încalce legea împăratului Diocleţian.

Iată cuvintele lor: “Pentru că duminica nu putem face altceva decât să celebrăm Euharistia”.

b) Într-o zi, sfânta Tereza de Avila, în timp ce se ducea la Liturghie, a fost oprită de o bolnavă. Pentru că întârzia cu mângâierea ei, surorile care erau cu ea au insistat:

- Soră, grăbiţi-vă, altfel pierdem Liturghia.

Şi sfânta a răspuns:

- Liturghia este importantă, fiicele mele, dar înainte de ea, să ne gândim să o ajutăm pe această soră a noastră. Amintiţi-vă mereu că cel mai bun mod de a ne pregăti pentru a participa la Liturghie este practicarea carităţii!

O duminică fără Euharistie, o duminică fără iubire, ce fel de duminică mai este?

c) Într-o zi, un industriaş bogat s-a dus să se sfătuiască cu o călugăriţă de clauzură. Era hotărât să facă cu bogăţiile sale ceea ce îi va arăta Domnul, chiar să vândă totul şi să dea săracilor, dacă i-ar fi cerut aceasta. Sora a cerut timp pentru rugăciune şi, când s-a întors bogatul pentru a primi răspunsul, i-a spus: “Atunci, mergi şi deschide o altă fabrică şi dă-le de lucru şi altor muncitori!” Şi aşa a făcut (R. Cantalamesa).