“La început era Cuvântul,” Înţelepciunea divină care din voinţa Tatălui şi cu suflul Spiritului Sfânt aduce totul din nefiinţă în fiinţă prin opera Creaţiei. Acest Cuvânt s-a făcut om şi a locuit între noi, dar ai Săi nu l-au primit. A venit să aducă tuturor lumină, dar mulţi rătăcesc încă în întuneric.

Isus Hristos, Întâiul născut al Tatălui Ceresc spune: «Eu sunt învierea şi viaţa» (Ioan 11, 25). Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Putere am Eu, ca să-l pun şi putere am iarăşi să-l iau» (Ioan 10, 17-18). Mântuitorul a vorbit de câteva ori despre moartea şi învierea Sa. «Fiul Omului, va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte. Şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia» (Matei 20, 18-19).

Duşmanii lui Hristos şi-au amintit această profeţie. Când Hristos a fost aşezat în mormânt, arhiereii, cărturarii şi fariseii s-au adresat lui Pilat cu rugămintea: “Ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. Deci porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi”. Pilat a fost de acord şi ei «au întărit mormântul cu strajă» (Matei 27, 63-66). Dar străjerilor duşmani, nu le-a fost spre ajutor sigilarea şi aşezarea pietrei celei mari pe mormânt, căci Isus a părăsit mormântul. Biserica noastră cântă cu bucurie în această zi de sărbătoare imnul: “Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit viaţa veşnică, şi mare îndurare”. În lumea întreagă pe mormintele creştine este înscris: “Aici se odihneşte”. Deasupra mormântului Dumnezeului Iubitor de oameni, se află trimisul ceresc: «Căutaţi pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat. Nu este aici. Iată locul unde L-au pus» (Marcu 16, 6).

Biserica, ne aminteşte de fiecare dată despre acest fericit adevăr prin cuvintele: “Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Prin Învierea Sa, cea luminoasă, Domnul, a arătat lumii întregi că El este Mesia, Cel promis, Mântuitorul lumii, că este Dumnezeul nostru, că învăţătura Sa este cerească şi neschimbată, deoarece: «cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece» (Matei 24, 35). El s-a arătat timp de patruzeci de zile discipolilor şi apostolilor Săi şi, după mărturia Apostolului Pavel, a apărut «deodată la peste cinci sute de fraţi» (1 Corinteni 15, 6). Prin apariţiile Sale a întărit credinţa celor care au avut privilegiul de a-L vedea viu. «Hristos a înviat din morţi» (1 Corinteni 15, 20), căci «dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră» (1 Corinteni 15, 17).

Împreună cu Mântuitorul înviat, noi credincioşii, devenim nemuritori, vom trăi cu El de-a pururi, pentru că ne-a oferit viaţa cea veşnică. În esenţă, această Sărbătoare reprezintă punctul forte al credinţei noastre. În acest sens rostim cu bucurie cuvintele simbolului credinţei: “Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină”. Dar viaţa este promisă tuturor celor care trec din lumea aceasta în sfinţenie.

Părintele Andrei Şagala, un călugăr al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, a activat mulţi ani ca misionar pentru credincioşii greco-catolici din Statele Unite ale Americii, apoi s-a întors în provincia poloneză, de unde era de loc, pentru a pleca în Ucraina nou eliberată de sub administraţia Sovietică. Aici a slujit cu zel apostolic, predicând Cuvântul lui Dumnezeu în rândul celor care au fost atât de mult ţinuţi departe de credinţă. A publicat numeroase culegeri de predici, însă a activat până când boala l-a culcat pe patul spitalului. Printre ultimile discuţii pe care le-a purtat cu apropiaţii săi a fost şi un proiect de predică pentru credincioşii săi: Eu aş numi-o “Voi trăi,” a spus părintele. Acest gând avea să fie ca un testament lăsat fraţilor în credinţă de acest misionar ce şi-a încetat activitatea în pragul Mileniului al III-lea. Dacă cineva crede cu adevărat nu va cunoaşte suferinţa lipsei de iubire şi pedeapsa veşnică; dacă cineva îl iubeşte pe Dumnezeu şi îi oferă întreaga sa viaţă ca sacrificiu, nu va umbla în întuneric, iar dacă cineva are speranţă în Hristos Isus, Fiul lui Dumnezeu, chiar dacă va trece din viaţa aceasta nu va muri, ci va fi viu pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Prin Învierea lui Isus putem şi noi spune: “Eu voi trăi.”

Solemnitatea Învierii este sărbătoarea bucuriei. “Cerurile cu cuviinţă să se veselească, şi pământul, să se bucure, şi să prăznuiască lumea, cea văzută toată, şi cea nevăzută: că Hristos a înviat, veselia cea de veci” (Utrenia Pascală). Suntem bucuroşi deoarece, “din moarte la viaţă, şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi” (Idem). «Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa» (Ps. 118, 24).

În această zi a celei mai mari sărbători a creştinătăţii, să ne întărim credinţa şi speranţa în viaţa cea fericită, unde vom fi alături de Mântuitorul Înviat, în Ierusalimul Ceresc, căci acest lucru ne conferă puterea de a face faţă tuturor încercărilor şi suferinţelor noastre zilnice. Nu în zadar ne îndeamnă pe noi Hristos spunându-ne: «Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea» (Ioan 16, 33). După suferinţe, după moarte şi după ce a gustat părăsirea din partea apropiaţilor Săi, Isus a învins.

«Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa» (Ps. 118, 24), cântă Biserica noastră astăzi. Să ne reunim şi noi glasurile în cântarea imnului din Utrenia pascală: “Ziua învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm; să zicem: Fraţilor! Şi celor ce ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru înviere, şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Rugăciune

Acesta este Paştile, Paştile Domnului. Isuse Hristoase, ne-ai păzit cu adevărat de toată pierderea şi ai întins spre noi mâinile Tale părinteşti, cuprinzându-ne cu braţele Tale. Ţi-ai vărsat pe pământ Sângele Tău cel Dumnezeiesc că să dovedeşti această sângeroasă şi totală iubire faţă de oameni prin legământul pe care L-ai făcut pentru noi. Ai îndepărtat de la noi primejdia mâniei, şi ne-ai redat pacea cu Cel Preaînalt… O, Tu, Cel care eşti cu adevărat Singur între cei singuri şi Totul în toate! Fie, ca să se primească Spiritul Tău cel ceresc.

O, Dumnezeiesc Paşti, care Te cobori din cer pe pământ, Te înalţi din nou la cer… Tu eşti pentru toţi, bucuria, onoarea, hrana şi fericirea; Tu ai împrăştiat întunericul morţii, tuturor ai oferit viaţa, porţile cerului le-ai deschis. Dumnezeu a devenit om, iar omul a devenit Dumnezeu.

O Paşti Dumnezeiesc! Dumnezeul cerului se uneşte acum cu noi în Spirit prin libertatea Lui. Datorită Lui sala ospăţului bucuriei este plină; cu toţii sunt îmbrăcaţi în haine de nuntă… De mult nu mai sunt stinse candelele sufletelor. În chip spiritual Dumnezeu străluceşte prin flăcările harurilor, în corpurile şi în sufletele nutrite de uleiul graţiei lui Cristos.

Te rugăm Doamne Dumnezeule, veşnic Împărat al sufletelor, Hristoase, întinde Mâna Ta cea puternică asupra întregii Tale Biserici Sfinte şi asupra poporului Tău credincios care Îţi aparţine din veşnicie, apără-l şi-l păzeşte; îndepărtează de la el pe toţi duşmanii; lasă-ne să-Ţi cântăm alături de Moise, cântarea de învingere asupra morţii, căci a Ta este mărirea şi puterea în vecii vecilor! Amin. (După Sfântul Hipolit Romanul)