Start > Ritul bizantin > Sfânta și Marea Duminică a Învierii Domnului Nostru Isus Hristos

Sfânta și Marea Duminică a Învierii Domnului Nostru Isus Hristos

17 April 2009
910 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica Sfintelor Paști

“La început era Cuvântul,” Înțelepciunea divină care din voința Tatălui și cu suflul Spiritului Sfânt aduce totul din neființă în ființă prin opera Creației. Acest Cuvânt s-a făcut om și a locuit între noi, dar ai Săi nu l-au primit. A venit să aducă tuturor lumină, dar mulți rătăcesc încă în întuneric.

Isus Hristos, Întâiul născut al Tatălui Ceresc spune: «Eu sunt învierea și viața» (Ioan 11, 25). Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Putere am Eu, ca să-l pun și putere am iarăși să-l iau» (Ioan 10, 17-18). Mântuitorul a vorbit de câteva ori despre moartea și învierea Sa. «Fiul Omului, va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor, și-L vor osândi la moarte. Și Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească și să-L biciuiască și să-L răstignească, dar a treia zi va învia» (Matei 20, 18-19).

Dușmanii lui Hristos și-au amintit această profeție. Când Hristos a fost așezat în mormânt, arhiereii, cărturarii și fariseii s-au adresat lui Pilat cu rugămintea: “Ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi”. Pilat a fost de acord și ei «au întărit mormântul cu strajă» (Matei 27, 63-66). Dar străjerilor dușmani, nu le-a fost spre ajutor sigilarea și așezarea pietrei celei mari pe mormânt, căci Isus a părăsit mormântul. Biserica noastră cântă cu bucurie în această zi de sărbătoare imnul: “Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit viața veșnică, și mare îndurare”. În lumea întreagă pe mormintele creștine este înscris: “Aici se odihnește”. Deasupra mormântului Dumnezeului Iubitor de oameni, se află trimisul ceresc: «Căutați pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat. Nu este aici. Iată locul unde L-au pus» (Marcu 16, 6).

Biserica, ne amintește de fiecare dată despre acest fericit adevăr prin cuvintele: “Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Prin Învierea Sa, cea luminoasă, Domnul, a arătat lumii întregi că El este Mesia, Cel promis, Mântuitorul lumii, că este Dumnezeul nostru, că învățătura Sa este cerească și neschimbată, deoarece: «cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece» (Matei 24, 35). El s-a arătat timp de patruzeci de zile discipolilor și apostolilor Săi și, după mărturia Apostolului Pavel, a apărut «deodată la peste cinci sute de frați» (1 Corinteni 15, 6). Prin aparițiile Sale a întărit credința celor care au avut privilegiul de a-L vedea viu. «Hristos a înviat din morți» (1 Corinteni 15, 20), căci «dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră» (1 Corinteni 15, 17).

Împreună cu Mântuitorul înviat, noi credincioșii, devenim nemuritori, vom trăi cu El de-a pururi, pentru că ne-a oferit viața cea veșnică. În esență, această Sărbătoare reprezintă punctul forte al credinței noastre. În acest sens rostim cu bucurie cuvintele simbolului credinței: “Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vină”. Dar viața este promisă tuturor celor care trec din lumea aceasta în sfințenie.

Părintele Andrei Șagala, un călugăr al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, a activat mulți ani ca misionar pentru credincioșii greco-catolici din Statele Unite ale Americii, apoi s-a întors în provincia poloneză, de unde era de loc, pentru a pleca în Ucraina nou eliberată de sub administrația Sovietică. Aici a slujit cu zel apostolic, predicând Cuvântul lui Dumnezeu în rândul celor care au fost atât de mult ținuți departe de credință. A publicat numeroase culegeri de predici, însă a activat până când boala l-a culcat pe patul spitalului. Printre ultimile discuții pe care le-a purtat cu apropiații săi a fost și un proiect de predică pentru credincioșii săi: Eu aș numi-o “Voi trăi,” a spus părintele. Acest gând avea să fie ca un testament lăsat fraților în credință de acest misionar ce și-a încetat activitatea în pragul Mileniului al III-lea. Dacă cineva crede cu adevărat nu va cunoaște suferința lipsei de iubire și pedeapsa veșnică; dacă cineva îl iubește pe Dumnezeu și îi oferă întreaga sa viață ca sacrificiu, nu va umbla în întuneric, iar dacă cineva are speranță în Hristos Isus, Fiul lui Dumnezeu, chiar dacă va trece din viața aceasta nu va muri, ci va fi viu pentru Împărăția lui Dumnezeu. Prin Învierea lui Isus putem și noi spune: “Eu voi trăi.”

Solemnitatea Învierii este sărbătoarea bucuriei. “Cerurile cu cuviință să se veselească, și pământul, să se bucure, și să prăznuiască lumea, cea văzută toată, și cea nevăzută: că Hristos a înviat, veselia cea de veci” (Utrenia Pascală). Suntem bucuroși deoarece, “din moarte la viață, și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi” (Idem). «Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa» (Ps. 118, 24).

În această zi a celei mai mari sărbători a creștinătății, să ne întărim credința și speranța în viața cea fericită, unde vom fi alături de Mântuitorul Înviat, în Ierusalimul Ceresc, căci acest lucru ne conferă puterea de a face față tuturor încercărilor și suferințelor noastre zilnice. Nu în zadar ne îndeamnă pe noi Hristos spunându-ne: «Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea» (Ioan 16, 33). După suferințe, după moarte și după ce a gustat părăsirea din partea apropiaților Săi, Isus a învins.

«Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa» (Ps. 118, 24), cântă Biserica noastră astăzi. Să ne reunim și noi glasurile în cântarea imnului din Utrenia pascală: “Ziua învierii! Și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm; să zicem: Fraților! Și celor ce ne urăsc pe noi: să iertăm toate pentru înviere, și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Rugăciune

Acesta este Paștile, Paștile Domnului. Isuse Hristoase, ne-ai păzit cu adevărat de toată pierderea și ai întins spre noi mâinile Tale părintești, cuprinzându-ne cu brațele Tale. Ți-ai vărsat pe pământ Sângele Tău cel Dumnezeiesc că să dovedești această sângeroasă și totală iubire față de oameni prin legământul pe care L-ai făcut pentru noi. Ai îndepărtat de la noi primejdia mâniei, și ne-ai redat pacea cu Cel Preaînalt… O, Tu, Cel care ești cu adevărat Singur între cei singuri și Totul în toate! Fie, ca să se primească Spiritul Tău cel ceresc.

O, Dumnezeiesc Paști, care Te cobori din cer pe pământ, Te înalți din nou la cer… Tu ești pentru toți, bucuria, onoarea, hrana și fericirea; Tu ai împrăștiat întunericul morții, tuturor ai oferit viața, porțile cerului le-ai deschis. Dumnezeu a devenit om, iar omul a devenit Dumnezeu.

O Paști Dumnezeiesc! Dumnezeul cerului se unește acum cu noi în Spirit prin libertatea Lui. Datorită Lui sala ospățului bucuriei este plină; cu toții sunt îmbrăcați în haine de nuntă… De mult nu mai sunt stinse candelele sufletelor. În chip spiritual Dumnezeu strălucește prin flăcările harurilor, în corpurile și în sufletele nutrite de uleiul grației lui Cristos.

Te rugăm Doamne Dumnezeule, veșnic Împărat al sufletelor, Hristoase, întinde Mâna Ta cea puternică asupra întregii Tale Biserici Sfinte și asupra poporului Tău credincios care Îți aparține din veșnicie, apără-l și-l păzește; îndepărtează de la el pe toți dușmanii; lasă-ne să-Ți cântăm alături de Moise, cântarea de învingere asupra morții, căci a Ta este mărirea și puterea în vecii vecilor! Amin. (După Sfântul Hipolit Romanul)

Ritul bizantin