Start > Ritul bizantin > Duminica Floriilor

Duminica Floriilor

4 April 2009
2,425 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica Floriilor

“Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului” Io. 12,13

Intamplarile din Duminica Floriilor ar trebui sa fie pentru fiecare crestin sfinte invataturi nu numai pentru ca ne inalta si ne duc in Imparatia lui Dumnezeu, dar si pentru ca, respectandu-le, sunt chezasia sanatatii acestei vieti, trecatoare, de pe pamant. Din cele petrecute in urmatoarele zile dupa intrarea triumfala a lui Isus in Ierusalim trebuie sa retinem cat de schimbatoare este fata multimilor, care daca astazi sunt cu tine, laudandu-te si adulandu-te, maine, prin manipulare, iti vor cauza cel mai mare rau. Daca astazi omul iti este prieten, maine poate fi calaul tau. Pentru a intelege si cauza pentru care multimile care-l primesc pe Isus in Ierusalim ca pe un imparat este necesar sa facem o mica incursiune in sfanta Scriptura, care este si istoria poporului ales. Datorita numarului mare de popoare care au ravnit la Tara Sfanta, aceasta a fost ocupata si pradata in mod repetat de popoarele vecine dar si de altele barbare. Si din aceasta cauza, un numar din ce in ce mai mare al iudeilor plecau din tara si se stabileau printre straini, in alte tari.

Cea mai mare migratie a lor s-a inregistrat odata cu robia babiloniana din secolul al VI lea cand un mare numar de evrei nu s-au mai intors in tara natala. Numarul acestor emigranti ajunsese foarte mare incat ameninta insusi existenta poporului iudeu in granitele tarii, reprezentanti religiosi ai acestora au hotarat si dispus tuturor evreilor, indiferent unde s-ar afla ca, odata pe an, de Pastile lor, sa se intoarca la Ierusalim si sa se roage, impreuna, in Templul Sfant. Acest fapt a dus si la mentinerea lor ca natiune si la consolidarea aliantei facute de Moise cu Dumnezeu, reusindu-se pastrarea identitatii nationale si a unitatii spirituale a acestui popor. Dupa cum am aratat, acest pelerinaj era premergator sarbatorilor pascale si cei raspanditi printre straini se intorceau in Israel cu mai multe zile inainte de acestea pentru a sta mai mult timp impreuna cu rudeniile lor si a afla ce s-a intamplat in ultimul an in Tara Sfanta. La el participau, aproape in totalitate, toti evreii, de la mic la mare, de la tanar la batran, fiind o adevarata placere a reuniunii tuturor. Asa se explica si numarul desosebit de mare al populatiei ce se gasea in Ierusalim si in satele din jur in ziua intrarii Domnului in Ierusalim.

Cu ocazia rugaciunilor de la Templu se citeau pasaje mari din sfanta Scriptura si, evident, se punea accent pe profetiile si proorociile facute la adresa poporului ales de Dumnezeu prin aceste voci. In acestea se vorbeste despre trimiterea de catre Dumnezeu a unui Salvator care sa salveze neamul iudeu din mainile barbare si sa ridice jugul cotropitor al ocupantului strain, redand libertatea mult dorita si asteptata. Si, pentru ca, nu cu mult timp in urma, un nazarinean care este printre ei, cu numele Isus, a inviat din morti pe un anume Lazar din Betania si despre care s-a auzit in tot Israelul, ca a mai inviat pe fiul unei vaduve din Naian, pe fiica lui Iair, ca a vindecat si a insanatosit atatea bolnavi din randul poporului iudeu: leprosi, ologi, orbi, posedati de duhuri rele, etc.

Cand il vad intrand in Ierusalim, conform proorociei lui Zaharia: “calare pe un manz de asina” convingerea ca, Isus din Nazaret, este acel Izbavitor mult asteptat si promis, de secole, de Dumnezeu ca sa se lupte cu ocupantul strain, sa-l nimiceasca si sa redea libertate poporului, este generala. De aceea toti il ovationaza si-i asigura o intrare triumfala in Ierusalim, intampinandu-l cu ramuri de maslin, flori si crengi de palmier si, cu hainele lor aruncate in cale, precum un covor pus in fata imparatilor pamanteni intorsi victoriosi de la razboi. Toti sunt bucurosi si salta de bucurie, cantand: “Osana ! Fiul lui David ! Imparatul lui Israel. Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului !” Io. 12,13.

In aceasta manifestatie, aproape unanima, se afla si mai marii religiosi ai poporului, care vazand ca admiratia poporului se indreapta spre cel care a dat dovada practica a sfinteniei sale, prin minunile pe care le-a facut in mijlocul acestui popor si, simtind amenintarea statutului lor, rosi de invidie, uneltesc schimbarea directiei acestei puternice manifestatii de entuziasm. Si, dupa cum ne istorisesc profetii Vechiului Testament si sfintii evanghelisti, reusesc. Isus, chiar daca vede ca, toate aceste aclamatii sunt pentru el, nu se bucura, ramane ingandurat privind in departare deoarece stie, ca un Dumnezeu, cat de schimbatoare este multimea si, asa dupa cum afirma un confrate, “aceasta multime nu-si va aminti peste cateva zile de ce este atat de ragusita si nu poate sa strige mai tare “Rastigneste-l ! Rastigneste-l !” Deasemenea stie ca, ea nu-l doreste, de fapt, pe el. Poporul are cu totul alte nazuinte pe care le asteapta a fi rezolvate in cu totul alt mod decat cel pe care-l reprezinta Isus. Vede agonia din Gradina Ghetsemani si transpiratia de sange, vinderea ucenicului sau si arestarea, procesul si batjocura la care va fi supus, lepadarea lui Petru si pe ucenici sai fugind. Simte spinii, care se infing in frunte, siroaiele de sange ce-i brazdeaza fata, piroanele care-i patrund in palme si picioare, dar si tot ceea ce se va intampla, in veacurile viitoare, cu poporul ales, cu Templul Sfant si cu Ierusalimul.

Astazi se incheie Postul Mare, al Sfintelor Pasti si incepe Saptamana Patimilor lui Isus, cele liber asumate pentru a ne ispasi pe noi de intunericul iadului si a ingropa pacatele omenirii daruindu-ne lumina si viata vesnica. Sfintele Evanghelii din post ca si cele din Triod v-au indemnat la spovada. Predicile din aceste duminici v-au explicat necesitatea Pocaintei. Voua v-a ramas doar dispozitia sufleteasca de a urma indemnurile si invatatura lui Isus. Oare v-ati nevoit in acest mare post sa le aplicati in viata de zi cu zi, spovedindu-va si impartasindu-va? Daca nu ati facut-o pana acum, nu mai amanati ca si asa timpul este scurt si lucrarea preotilor multa. Spalati-va sufletele in baia sfintei Spovezi pentru a reusi sa va nutriti, curati, cu Trupul si Sangele Domnului “ca sa aveti viata in voi.” Si astfel, prin aceasta viata, sa primiti in inimile voastre lumina sfintei Invieri. In aceasta saptamana se prefigureaza, asa dupa cum am mai spus, comemorarea Patimelor lui Isus si jertfa sa pe Altarul mantuirii. In seara cea de Taina, din Joia Mare, se cuvine sa fim prezenti cu totii in Biserica pentru a asculta, cu evlavie si cutremur, procesul Domnului Nostru Isus Cristos, istorisit de catre cei 4 evanghelisti in cele 12 Evanghelii ale lor.

Si sa ne rugam, impreuna cu Isus, care s-a rugat, nu numai pentru ucenicii pe care i-a ales, ci si pentru intreg neamul crestinesc, castigat prin Jertfa sa. In acest timp, cand Biserica impreuna cu Isus si cu intreg corul ingeresc fac rugaciuni pentru noi, nu avem voie, ca noi, sa facem alte lucruri. Oare, putem sa ne simtim impliniti, facand altceva in timpul cand, Mielul lui Dumnezeu, insetat de oboseala si urcarea Golgotei sub greutatea crucii, plin de sange, cere apa? Iar in Vinerea Mare, vrei sa fii si tu unul dintre calaii care-i strapung mainile cu piroane si-i apasa cununa de spini pentru a intra, mai adanc, in trupul Sfant? Oare vei lipsi, in aceasta seara a Prohodului, de la rugaciunile, cele dimpreuna facute, cu Maica Domnului, femeile indurerate si ucenicul iubit ca sa-i aline lui Isus durerile mortii? Doar, nu vrei, cumva sa fii si tu ucenicul ce i-a dat ultima sarutare sau Petru si ceilalti ucenici care s-au lepadat de el si care, cand avea mai mare nevoie de ei, l-au parasit? Daca in aceste zile ale durerilor lui Isus nu-l ajuti sa-si duca crucea prin rugaciunile tale si nu participi la agonia lui Isus, premergatoare crucificarii si la ultimelor sale clipe, inainte de “sfarsit,” nu ai cum sa traiesti, cu lacrimi de bucurie, glorioasa Inviere a Fiului lui Dumnezeu. Amin.

Ritul bizantin