Start > Ritul latin > Miercurea Cenușii (pentru copii)

Miercurea Cenușii (pentru copii)

27 February 2009
985 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Miercurea Cenușii

1. A fi creștini coerenți

Faimosul predicator dominican Mac Nabb, de la tribuna deschisă din Hyde Park din Londra, lăuda minunățiile înfăptuite de creștinism în două mii de ani de istorie; la un moment dat, un ascultător i-a obiectat:

- Tu lauzi mult creștinismul, dar văd că după douăzeci de secole încă sunt prea mulți de convertit, există încă prea multă mizerie spirituală.

I-a răspuns:

- Dragul meu, religia este ca săpunul. Săpunul există de multe secole, și totuși mai sunt încă mulți oameni murdari, mai sunt încă mulți care nu îl folosesc.

2. A se edifica în lumina Evangheliei, în ciuda oricărui fapt

Omul este asemenea unei căruțe trase de doi cai foarte diferiți între ei: “dintre cei doi cai, unul este frumos și bun și de rasă bună; în schimb, celălalt este exact opusul și mai trebuie încă domesticit.

Grea și neplăcută, pentru cel care ne conduce, este conducerea căruței” (Platon).

“Găsesc în mine această lege: când vreau să fac binele, răul este alături de mine. Consimt în mine legii lui Dumnezeu, dar în membrele mele văd o altă lege care mă face sclav. Sunt un nefericit!” (Rom 7,21-14).

3. Angajare pentru corectare

De ce încerci să scoți paiul din ochiul fratelui tău, și nu vezi bârna din ochiul tău? (Mt 7,3).

4. Examen de conștiință sincer

Jupiter a pus pe umerii oamenilor două desăgi: în spate i-a pus pe umeri desaga plină cu defectele proprii; în față, la vedere, pe cea plină cu defectele altora.

Așa se întâmplă că fiecare vede cu greu propriile lipsuri și observă, în schimb, cu multă ușurință lipsurile altora (Esop).

5. A învăța să fim ascultători ai cuvântului lui Dumnezeu

Înțeleptul Zenon, fiind într-o zi în compania unui tânăr care voia să își spună părerea despre cele mai diferite teme, i-a spus:

- Fiule, să știi că avem două urechi, dar o singură gură! Deci, suntem invitați să ascultăm de două ori mai mult decât ne este permis să vorbim!

6. Pentru o operă ascetică și de mărturisire semnificativă

Esop a fost întrebat odată:

- Care este lucrul cel mai bun din lume?

- Limba! a răspuns el.

Au insistat:

- Și care este lucrul cel mai rău din lume?

- Limba! a răspuns din nou.

Într-adevăr, cu limba se fac rugăciuni, se învață și se mângâie; se vorbește de rău, se înjură, se înșală.

7. Adevărata convertire este radicală

“Realizează o despărțire clară cu trecutul tău și vei fi luminat”, a spus maestrul. “Creșterea se obține pe trepte. Iluminarea este instantanee”. “Fă marele salt! Nu poți traversa o prăpastie cu salturi mici” (Anthony de Mello).

8. Nu cere imposibilul. Nu te familiariza cu ispita

Pinocchio ispitit. Vă amintiți cum Pinocchio s-a lăsat ispitit de puțină muzică, de un cortegiu de carnaval și, mai ales, s-a lăsat convins de un vis, cel al Țării Jucăriilor?

Cum a sfârșit?

A ajuns în trupul unei balene, a terminat-o rău, așa cum ajung toate inimile care se lasă înșelate de promisiunile false și rele ale diavolului. Să spunem împreună: Doamne, nu ne duce în ispită. Amin (E. Carli).

9. Stilul sobrietății

Socrate se ducea deseori la piață. Văzând o varietate atât de mare de melci și numeroși cumpărători, într-o zi a exclamat:

- De câte lucruri nu am nevoie! (D. Laerzio).

10. Angajarea încă de copii pentru a fi urmași ai lui Isus.

Un om care nu a primit în tinerețe principiile unei educații sănătoase se poate asemăna cu un an care nu a avut primăvară: vara nu va avea ce să maturizeze și toamna nu va prezenta nici un rod pentru a fi cules (fer. M. Champagnat).

11. Domnul este mereu cu noi. Să nu ne îndepărtăm de el!

Într-un convent din Napoli, un frate era foarte ispitit să iasă din ordinul său călugăresc.

A visat odată că era în biserică împreună cu ceilalți frați și se ruga astfel:

- Nu mă părăsi, Părinte sfânt!

Și Domnul i-a spus:

- Eu nu te părăsesc, fiule, tu ai vrea să mă părăsești.

12. Fericirea adevărată și deplină nu poate fi atinsă pe acest pământ. Cel puțin să ne-o imaginăm

Era odată un băiat care voia un zar; când a primit zarul, nu dorea decât o minge; după ce a primit mingea, voia doar o trotinetă, tânjea după un zmeu, și, după ce a primit zarul, mingea, trotineta și zmeul, tot nefericit se simțea.

A încerca să faci fericită o persoană nemulțumită e ca și cum ai încerca să umpli un coș de nuiele cu apă: oricâtă apă ai turna în el, ea va curge prea repede ca să poată fi adunată (F. Sheen).

13. Unul dintre numeroasele mijloace pentru a ne ajuta să cultivăm în noi prezența lui Dumnezeu

“Un mijloc bun pentru a ne păstra în prezența lui Dumnezeu este găsirea unei imagini sau picturi care să ne inspire devoțiune” (sfânta Tereza de Avila).

14. Acțiune paraliturgică cu referință la renunțările de la botez

(Poate fi inserată în liturgia primei duminici din Post sau să reprezinte – îmbogățită cu lecturi biblice – o inițiativă deosebită pentru timpul Postului dedicată copiilor).

a) Celebrantul: “Dragii mei copii, aveți aici pe masă:

- câteva arme (desigur, de jucărie),

- niște măști de carnaval,

- o coroană regală și bani.

- Armele sunt semnul celui care în loc să gândească cu capul, gândește cu puterea. Sunt semne ale Diavolului, la care trebuie să renunțăm: violența, războiul, cauză a multor suferințe și a morții. Vor fi înlocuite cu o creangă de măslin, simbol al păcii, al iertării, al reconcilierii, al vieții.

- Măștile reprezintă toate minciunile, falsitatea – în spatele cărora ne ascundem pentru a ne justifica violența, războiul și oprimarea celor slabi – lenea, egoismul și toate lucrurile rele care vin de la cel rău. Vor fi înlocuite cu o lumânare aprinsă, semn al luminii lui Cristos care învinge întunericul falsității și, ajutându-ne să descoperim și să recunoaștem păcatul nostru, ne călăuzește pe cărări mântuitoare.

- Coroana și banii sunt simbolul puterii de orice fel. Cel care este bogat, cel care este conducător crede că poate face totul, chiar să îi subjuge pe alții. Vor fi înlocuite de o ulcică, un lighean și un prosop care ne amintesc că Isus care, spălând picioarele ucenicilor, ne indică drumul slujirii reciproce din iubire.

b) În acest punct intră șase copii care aduc: 1) un coș de gunoi; 2) crenguța de măslin; 3) o lumânare aprinsă; 4) un ulcior cu apă; 5) un lighean; 6) un prosop. Se opresc toți în fața treptelor altarului, cu excepția celui care are coșul de gunoi care se pune alături de masa pe care se află armele, măștile, coroana și banii.

Un cititor spune: În timp ce copiii intră, să cântăm împreună o strofă din cântecul “Tu ești viața mea” (sau un alt cântec similar).

(Când cei șase băieți au ajuns în fața treptelor altarului, celebrantul spune): Acum voi rosti invocațiile la sfârșitul cărora vom cânta: Cred, Doamne. Amin.

Doamne, cred că ești Tată care îi iubești pe toți fiii săi și vrei să trăim în înțelegere și pace. Eliberează-ne de orice formă de violență și de război și ajută-ne să devenim făcători de pace.

Cântec: Cred, Doamne. Amin.

(Sunt aruncate armele în coș: în locul lor este pusă crenguța de măslin).

c) Celebrantul. Isuse, Fiul lui Dumnezeu și fratele nostru, credem că ești Adevărul care luminează orice om care vine în lume. Eliberează-ne de orice falsitate și ipocrizie; fă să recunoaștem răul care este în noi, pentru a putea porni pe căile mântuirii.

Cântec: Cred, Doamne. Amin.

(Sunt aruncate în coș măștile de carnaval și în locul lor este pusă lumânarea aprinsă).

d) Celebrantul. Duhule Sfinte, noi credem că ești iubire care faci din Biserică Trupul lui Cristos. Eliberează-ne de spiritul de dominare și de orice formă de putere care subjugă și ajută-ne să trăim în Duhul slujirii reciproce pe care ni l-a învățat Isus.

Cântec: Cred, Doamne. Amin.

(Sunt aruncate în coș coroana și banii. În locul lor sunt puse ligheanul, ulcica și prosopul).

Aceste obiecte vor putea rămâne la vedere în prezbiteriu tot timpul Postului Mare pentru a aminti renunțarea la rău și profesiunea de credință. Se vor putea pune și alte obiecte simbol în celelalte duminici ale Postului (pr. Giuseppe Oltalina, c.r.s.).

Ritul latin