Start > Ritul latin > Duminica a III-a (B)

Duminica a III-a (B)

4 February 2009
488 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a III-a de peste an (Anul B)

După ce l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împărăției lui Dumnezeu. El spunea: “Timpul s-a împlinit; împărăția lui Dumnezeu este aproape: convertiți-vă și credeți în evanghelie!” Trecând pe malul Lacului Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. Isus le-a zis: “Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni”. Lăsându-și îndată mrejele, ei l-au urmat… (Mc 1,14-20)

Sfântul evanghelist Marcu ne prezintă, imediat după Botezul lui Isus în râul Iordan și după Ispitirea Sa în pustiu, un foarte scurt rezumat al începutului activității sale publice în calitatea sa de Mesia (Cristos). Activitatea publică a debutat imediat după “ieșirea din scenă” a lui Ioan Botezătorul și a constat în vestirea sosirii, în persoana sa, a Împărăției lui Dumnezeu, Împărăție din care poate face parte oricine se convertește și crede în evanghelie. Chemarea primilor ucenici, care a urmat acestei vestiri, impresionează prin spontaneitatea cu care cei patru frați – Petru și Andrei și respectiv Iacob și Ioan – răspund apelului lui Isus. Faptul de a-și lăsa îndată mrejele și a-l urma pe Cristos poate însemna, pe de-o parte, că ei sunt dispuși să înceapă munca de convertire și să creadă în evanghelie și, pe de altă parte, să devină împreună cu Isus pescari de oameni, adică să participe la lucrarea de vestire a Împărăției lui Dumnezeu astfel încât tot mai mulți oameni să aibă parte de Ea. Astfel, atât chemarea cât și răspunsul acestor primi ucenici au caracter exemplar pentru oricare ucenic al lui Cristos.

Fraților, trebuie să vă spun: timpul este scurt. Pe viitor, cei ce au soții să trăiască în așa fel ca și cum nu le-ar avea; cei ce plâng ca și cum n-ar plânge, cei ce se bucură ca și cum nu s-ar bucura, cei ce cumpără ca și cum n-ar stăpâni, cei ce se folosesc de această lume ca și cum nu a s-ar folosi de ea, căci lumea, așa cum o vedem noi, este trecătoare. (1 Cor 7,29-31)

Cele câteva fraze care alcătuiesc lectura a doua a acestei duminici sunt marcate de un ton alert care nu doar impresionează pe cititor (ascultător) ci chiar îl și derutează puțin. Cheia de înțelegere a acestui fragment este propoziția din versetul 29, timpul este scurt, și îi avertizează pe destinatarii mesajului să adopte o distanțare față de orice realitate pământească de vreme ce se află în ajunul (în preajma) unui eveniment de răscruce pentru viața lor. (Distanțarea de realitățile pământești nu înseamnă în acest caz desconsiderarea lor, de vreme ce în capitolele precedente sfântul Pavel se pronunța clar asupra, de exemplu, valorii vieții de familie, etc.) Evenimentul presupus de apostol este întâlnirea cu Domnul sau cu Împărăția Lui, întâlnire care îl așează pe ucenic în contextul acelei realități care îi desăvârșește existența și, mai mult, o face să transceandă temporalitatea.

Ritul latin