Start > Ritul latin > “Pericopa” renului

“Pericopa” renului

22 September 2006
1,906 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Nașterea Domnului (Liturghia din zi)

Cel mai popular ren al lui Moș Crăciun este de departe Rudolf, cel cu nasul roșu. Iată povestea sa așa cum o cânta Johnny Marks: Rudolf avea într-adevăr un nas foarte rușinos. Dacă cumva aveai norocul să îl vezi, puteai jura că luminează ca un bec roșu. Toți ceilalți reni râdeau de el și îi spuneau în fel și chip. În plus bietul Rudolf nu era niciodată primit la jocurile dintre reni. La un moment dat, de Crăciun, Moșul i-a spus: “Rudolf cu nasul atât de strălucitor, nu vrei să conduci sania mea în această noapte?” După aceasta toți renii l-au iubit și i-au strigat cu bucurie: “Rudolf cu nasul roșu, vei rămâne faimos în istorie!” Povestea lui Rudolf este povestea salvării noastre. Este povestea noastră ca indivizi dar și ca familie umană. Doar că în cazul nostru nu Moș Crăciun este cel care ne salvează, ci Pruncul Isus.

Mai întâi Rudolf era un neadaptat. Comparat cu imaginea ideală a renului, putem spune că ceva nu era în regulă cu el. Mai mult, nu se putea nici ajuta. Noi toți suntem niște neadaptați, după cum ne spune Biblia: “Toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu” (Romani 3,23). “Toți umblăm rătăciți ca niște oi” (Isaia 53,6). Asemenea oii, nu ne putem ajuta noi pe noi. Rudolf nu se putea ajuta singur. Iar ceilalți reni nu făceau decât să îi înrăutățească situația. Doar o singură persoană putea să îl salveze, Moș Crăciun, mesagerul din ceruri.

Astăzi noi celebrăm nașterea unui Mesager din ceruri. După cum ne spune Evanghelia de astăzi, “La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. [...] Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi” (Ioan 1,1.14). El vine să ne elibereze din situația precară în care ne aflăm, să ne scape din păcat. Pentru că păcatul este cel care întunecă și desfigurează chipul frumos al lui Dumnezeu care este în noi. Păcatul este cel care ne transformă într-un patetic Rudolf, renul cu nasul roșu. Dar Mesagerul ceresc vine nu ca să îl alunge pe cel cu nasul roșu, ci să aducă Vestea Bună că Dumnezeu ne acceptă pe toți, chiar și pe cei cu “defecte”. Nasul roșu al lui Rudolf era un defect. Iar Moș Crăciun l-a ales tocmai de aceea. Mesagerul ceresc are puterea de a transforma defectele și nasurile roșii ale umanității noastre pângărite în lucruri bune pentru slujirea lui Dumnezeu. Isus este mesagerul ceresc.

Este interesant faptul că în “pericopa” renului Moșul nu se folosește de bagheta magică pentru a-l vindeca pe Rudolf de defectul de la nas. Îl lasă așa cum este, deși cu siguranță Rudolf își dorea nespus de mult să fie normal ca orice ren. La fel, Isus nu ne face oameni buni, ci ne face în schimb oameni care pot să își folosească toate punctele tari și slabe, atuurile și defectele, în slujba și spre gloria lui Dumnezeu. Aceasta este pentru noi dovada că nu prin puterea voinței noastre devenim noi copiii lui Dumnezeu, ci prin harul Lui, prin iubirea nemeritată și necondiționată pe care Dumnezeu o are pentru noi. Așa după cum Dumnezeu îi spunea Sfântului Paul: “Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se arată în slăbiciune” (2 Corintei 12,9).

Cum reușește harul lui Dumnezeu să facă această transformare în noi? Harul lui Dumnezeu lucrează în două sensuri: ne luminează și ne dă putere. “Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul și adevărul au venit prin Isus Cristos” (Ioan 1,17). Adevărul lui Dumnezeu ne luminează, iar harul lui Dumnezeu ne dă tărie. Adevărul lui Dumnezeu ne luminează să ne vedem pe noi înșine, dar și lumea, într-o lumină nouă. Este un cuvânt care aduce siguranță, speranță. Vă imaginați cum s-a simțit Rudolf atunci când a auzit cuvintele Moșului: “Rudolf cu nasul atât de strălucitor, nu vrei să conduci sania mea în această noapte?” Aceasta este ceea ce noi numim Vestea cea Bună. Este vestea care eliberează și dă putere. Ne dă putere schimbând fostele noastre dispoziții de nesiguranță, disperare și disperare într-o binecuvântată siguranță, speranță nouă și entuziasm în slujba Domnului.

Ca Rudolf în fața lui Moș Crăciun, să ascultăm astăzi Mesajul pe care Pruncul Isus ni-l aduce, să ne angajăm să îi slujim fără a mai privi înapoi, chiar și atunci când nu știm ce drum se așterne în fața noastră. Știm însă un lucru sigur: că harul lui Dumnezeu ne va da tăria de care avem nevoie de-a lungul itinerarului de credință din fața noastră. “Celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a devenit copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12).

Ritul latin