Start > Ritul latin > Duminica a V-a (pentru copii)

Duminica a V-a (pentru copii)

16 January 2009
1,029 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a V-a de peste an (Anul B)

1. Introducere

Cine îl iubește pe Dumnezeu într-adevăr din inimă trăiește senin și moare fericit.

“Dumnezeu are așa de mare grijă de tine ca și cum nu ar exista și alții la care să se gândească”. E surprinzător și extraordinar: Dumnezeu este iubire care zilnic ne mângâie și are grijă de noi. Spunea deseori don Guanella: “Nu știți că Dumnezeu se bucură nespus de mult auzindu-se chemat Tată! Tată!… Orice suspin al inimii e numărat de Dumnezeu pentru a vă răsplăti”.

Orice zi e un nou dar pe care trebuie să-l primim cu răspundere și să-l împărțim cu alții. Dimineața, creștinii fac semnul crucii și se roagă așa: “Iată-mă, Doamne, ce dorești ca eu să fac astăzi? Care sunt planurile tale pentru mine?”

2. Tema

O zi a lui Isus – O zi de-a noastră. “Fă, Doamne, ca eu să fiu gata să împlinesc astăzi voința ta!”

3. Mesajul zilei

Evanghelia de astăzi ne prezintă o zi de-a lui Isus. Să vedem cum își organiza el ziua, ca să-l putem imita.

- Ce făcea Isus dimineața, când era încă întuneric? “Se retrăgea într-un loc pustiu și acolo se ruga”.

- În cursul dimineții, unde merge Isus? “În sinagogă, împreună cu apostolii” – era sâmbătă.

- La amiază este la casa lui Petru, unde îi vindecă soacra.

- La apusul soarelui și seara ce face Isus? “Îi întărește și vindecă pe bolnavi”.

- A doua zi ce decide Isus? “Decide să meargă în altă parte ca să împlinească ocupația sa principală: predicarea împărăției lui Dumnezeu”.

Planurile lui Dumnezeu pentru el erau acestea: să-i întărească pe bolnavi și să vestească iubirea și mântuirea lui Dumnezeu tuturora.

În rugăciune îl preamărește pe Tatăl și aderă la planul său de mântuire.

În zilele noastre, mai ales cele de sărbătoare, avem și noi ocupațiile lui Isus: rugăciunea și biserica, familia și vizitarea bolnavilor, vestirea și bucuria evangheliei?

4. Exemple

a) În afară de schema indicată, omilia ar putea astăzi să pornească de la “istoria lui Iob” (cf. prima lectură). Iob, sub un anumit aspect îl prefigurează pe Isus suferind între suferinzi.

b) Pentru mângâierea celor mâhniți este importantă sublinierea adevărurilor credinței.

Când omul îndură o suferință, mai mult decât analizarea aspectului negativ – dat fiind faptul că Dumnezeu se poate folosi de orice pentru bine – mai curând să se evidențieze cel al amărăciunii inevitabile. Într-adevăr, există și venin amar printre medicamente (M. Buber).

c) Să nu uităm să începem ziua cu rugăciunea.

Iolanda, o fetiță de vârsta voastră, încearcă în fiecare dimineață să recite cel puțin o rugăciune scurtă. O face fără să i-o amintească mama. Crede că rugăciunea “supravegheată” nu îi place prea mult lui Dumnezeu.

Într-o dimineață, Iolanda a adormit. Mama s-a apropiat de patul ei, a scuturat-o și i-a spus: “Scoală-te, că întârzii la școală”. Iolanda s-a îmbrăcat într-o clipă, a băut în grabă niște lapte cu cacao, a luat ghiozdanul și a plecat. Dar simțea că îi lipsea ceva, că a uitat ceva. După o clipă, și-a amintit că nu își recitase rugăciunea de dimineață. De aceea, nu se simțea senină ca în celelalte zile. Cum drumul până la școală dura zece minute, mergând a recitat în gând “Tatăl nostru”, “Bucură-te, Marie” și “Crezul”. Rugăciunea de dimineață era pentru ea un salut adresat lui Dumnezeu Tatăl, lui Isus și sfintei Fecioare, era un “Bună dimineața” și, în același timp, voia să le spună că îi iubește.

Dacă, asemenea Iolandei, nici voi nu vă simțiți bine fără să fi recitat rugăciunea de dimineață și pe cea de seară și dacă faceți acest lucru fără să așteptați să vă ceară părinții, înseamnă că îl iubiți pe Dumnezeu (S.J. Klimek).

d) Iată o adevărată ucenică a lui Isus.

Ziarele din Roma au prezentat cazul unei fete sărace, care renunțase la căsătorie și la orice distracție pentru a-l putea asista pe fratele ei, Matei, care a căzut victimă unui accident de muncă și nu putea să își mai miște nici membrele superioare, nici pe cele inferioare: ea îl ducea cu căruciorul încoace și încolo, îl îmbrăca, îl hrănea în fiecare zi cu seninătate și bucurie. Paul al VI-lea chemat-o într-o zi, împreună cu fratele ei, să ia prânzul împreună (R. Francisco).

e) Evanghelia ne deschide orizonturi noi și strălucitoare

O musculiță născută în mirosul vinului dintr-un butoi nou a început să zboare în acel spațiu, exclamând:

- Ce spațiu mare pentru mine!

Dar iată o crăpătură mică cu o spirală de lumină. Musculița, curajoasă, a trecut prin ea și s-a trezit zburând în spațiul mult mai mare al beciului. A exclamat uimită:

- Ce lume infinită este aceasta în comparație cu butoiul în care m-am născut!

Dar iată o fereastră mică în zid. Prin ea pătrunde o rază de soare. Musculița o urmărește, iese din beci și se trezește zburând sub cerul liber.

Este încântată de atâta frumusețe și suspină:

- Nu mi-aș fi putut imagina niciodată o lume cu un cer atât de mare, imens. Și, mulțumită, a zburat spre înălțimile albastre.

f) Învățați “Te ador, Dumnezeul meu!”

Ritul latin