1. Introducere

Probabil că nu există o predică mai bună decât “istoria” lui Iona. Rezumaţi-o astfel.

Dumnezeu vrea să acorde milostivirea şi iertarea sa tuturor, inclusiv duşmanilor săi, inclusiv păgânilor. Această mărinimie a lui Dumnezeu nu îi place lui Iona, despre al cărui comportament vreau să vă povestesc.

Dumnezeu îl trimite pe Iona să predice pocăinţa marelui oraş Ninive. Iona răspunde: “Merg”. Dar nu merge, pentru că nu vrea ca acel oraş păgân şi duşman al poporului lui Dumnezeu să fie iertat; doreşte să vadă pedepsirea lui. Se îmbarcă pentru a fugi departe; vine o furtună din cauza lui; este aruncat în mare; un peşte îl înghite şi după trei zile îl aruncă viu pe plajă.

Dumnezeu îi porunceşte din nou lui Iona să meargă la Ninive ca să predice convertirea. Acum merge. Predică o singură zi, şi totuşi avea nevoie de trei zile pentru a-l parcurge în întregime. Ninivitenii s-au convertit şi s-au întors la Domnul.

Profetul simte o mare tristeţe pentru aceasta, totuşi aştepta sub soarele dogorâtor distrugerea oraşului. Ca prin minune, creşte lângă el o plantă care îi oferă o umbră plăcută. A doua zi, planta s-a uscat, din cauza unui vierme. Iona se întristează. Atunci Dumnezeu îl ceartă: “Tu suferi şi te întristezi pentru moartea unei plante… Iar eu nu ar trebui să mă întristez pentru aceşti fii ai mei? Eu nu vreau moartea păcătosului, ci ca el să se întoarcă şi să fie viu” (prima lectură).

2. Tema

“Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale”.

Sau: “Arată-mi, Doamne, calea ta, ca să merg în adevărul tău”.

3. Mesajul zilei

Astăzi suntem invitaţi de mai multe ori să ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl, ca să ne arate drumul lui Isus.

- “Învaţă-mă, Doamne, căile tale; călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă… Bun şi drept este Domnul: le arată păcătoşilor calea cea dreaptă…” (psalmul responsorial).

- Astăzi auzim vorbindu-se mult despre alpinişti faimoşi, care deschid drumuri noi spre piscuri…

- Astăzi Isus, în evanghelie, deschide un drum nou spre cer! Inaugurează o cale nouă. Cu braţele întinse în formă de cruce, ca un poliţist la intersecţie, ne arată direcţia bună. Proclamă: Părăsiţi drumurile greşite (= convertiţi-vă); Mergeţi pe drumul iubirii lui Dumnezeu (= credeţi în evanghelie); Urmaţi-mă!

Trebuie să ne convertim: să părăsim căile greşite!

- Care sunt căile greşite? Acelea care ne duc la rău, la ură, la dezbinare; acelea care ne îndepărtează de Dumnezeu şi de legea sa.

- Cum trebuie să ne comportăm? Trebuie să-i imităm pe locuitorii marii cetăţi păcătoase şi păgâne, Ninive, care au crezut în Dumnezeu şi au părăsit conduita lor rea.

Trebuie să credem în evanghelia iubirii lui Dumnezeu!

- Este iubirea cea mare şi plină de milostivire a Tatălui care ne împinge la întoarcere.

- Este Fratele mai mare care a venit să ne conducă acasă, în vreme ce eram complet rătăciţi şi incapabili să descoperim calea binelui.

- El este lumina, care în întunericul misterios al vieţii luminează scopul: braţele iubitoare ale lui Dumnezeu.

Trebuie să ne decidem a-l urma pe Isus!

- Trebuie să-i imităm pe Simon şi Andrei, Iacob şi Ioan, care, “imediat, lăsând mrejele, pe tatăl, totul, l-au urmat pe Isus!” Este urgentă alegerea lui Isus şi a evangheliei sale, deoarece ocazia este unică, avantajul este extraordinar, comoara este deosebit de valoroasă.

- Din când în când se vorbeşte despre vreun copil pierdut: mare este bucuria tuturora când este găsit. Tatăl ceresc are atâţia fii rătăciţi, pierduţi: unica lui dorinţă este să-i îmbrăţişeze şi să facă sărbătoarea în onoarea lor. E foarte rău să pierzi drumul către casă… să trăieşti fără părinţi.

- Isus a venit să invite toţi oamenii la casa Tatălui, la sărbătoarea veşnică, în frăţietate şi iubire universală. Isus taie panglica acestei străzi: o inaugurează în mod solemn şi îi oferă fiecărui om biletul de invitaţie.

Este o invitaţie şi pentru tine, cu numele tău. Şi tu eşti un invitat binevenit!

4. Exemple

a) Pentru a fi moştenitorii împărăţiei, trebuie să ascultăm glasul Tatălui.

Un rege bogat şi puternic avea trei fii: Valente, puternic şi mândru; Folco, isteţ şi lacom; Ionel, mic şi judecat. Regele era deja bătrân. Căruia dintre cei trei să lase împărăţia? A propus: Va urca pe tronul împărăţiei cel ce va reuşi să-mi aducă smaraldul verde!

Celor trei fraţi li s-a oprit suflarea în gură. Smaraldul verde era visul tuturor cavalerilor împărăţiei, dar toţi cei care au pornit în căutarea lui nu s-au mai întors.

- Ştiu că e ceva dificil, a continuat regele, dar ştiu că voi puteţi reuşi. Vă las trei daruri care vă vor ajuta: o spadă strălucitoare, o pungă cu monede de aur şi… o cochilie care, pusă la ureche, vă va ajuta să auziţi sfaturile mele. Alegeţi! Valente a ales spada; Folco monedele; Ionel cochilia. Apoi toţi trei au pornit să găsească smaraldul verde.

Primul obstacol a fost o pădure întunecoasă, unde stăpânea Malak cel feroce. Spada nu a reuşit să-l doboare, nici monedele să-l înduplece. Ionel a dus cochilia la ureche şi a ascultat sfatul tatălui. A cules zmeură şi afine şi a pregătit o băutură aromată şi disetantă (care să potolească setea). Cu un gest simplu şi cordial, i-a oferit-o lui Malak, care, emoţionat, i-a lăsat să treacă pe el şi pe cei doi fraţi.

Al doilea obstacol a fost lacul furtunilor. Cum să treacă dincolo? Ionel a pus din nou cochilia la ureche. A ascultat glasul tatălui, a ajuns dis-de-dimineaţă, când lacul era încă îngheţat şi l-a putut trece uşor. Valente şi Folco, ajungând când soarele era sus, au trebuit să facă un înconjur mare…

Aşa Ionel a ajuns primul la al treilea obstacol: înspăimântătoarea mlaştină a tristeţii: o întindere nesfârşită de noroi lipicios. Ionel a intrat cu curaj: era uşor şi liber, dimpotrivă, fraţii, ajungând mai târziu, apăsaţi de arme şi bani…

Când Ionel era ostenit şi ispitit să se oprească, ducea cochilia la ureche şi auzea cuvintele de încurajare ale tatălui:

- Curaj, fiul meu, marea iubire e făcută pentru idealuri mari; idealurile mari măresc şi puterile: înainte! Ori de câte ori auzea vocea tatălui, Ionel prindea curaj şi a putut să învingă mlaştina tristeţii şi a ajuns primul să cucerească smaraldul verde, şi cu el împărăţia. Atunci, plin de bucurie, a pus cochilia la gură şi din toate puterile a strigat:

- Mulţumesc, tată! (B. Ferrero, Catechesi Dossier, 4/85).

b) Exerciţiu practic

Pot fi invitaţi copiii să pună mâna în jurul urechii sau pe inimă, ca să audă mai bine şi, în tăcere, să proclame cuvintele lui Isus: “Împărăţia lui Dumnezeu este aproape; convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!”.