- Predici - http://www.predici.cnet.ro -

Să se înscrie cu Maria, soția sa

Posted By pr. Anton Dancă On December 27, 2008 @ 4:00 am In Ritul latin | No Comments

Când în 1958 a fost ales papă Ioan al XXIII-lea, acest om cu suflet nou și mare în sânul Bisericii noastre, prima vizită a făcut-o la închisoarea Sant Angelo din Roma unde s-a adresat deținuților cu aceste cuvinte: Știu că voi nu puteți veni la mine ca să mă vedeți, de aceea iată că vin eu la voi. La fel: Dumnezeu, știind că noi nu putem veni la el ca să-l vedem, a venit el la noi în persoana Fiului. Un înger al Domnului apare păstorilor din apropierea Betleemului în miez de noapte și le spune: Nu vă temeți, căci iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie pentru întregul popor: în orașul lui David vi s-a născut astăzi un Mântuitor; el este Cristos Domnul (Evanghelia Lc 2, 1-14).

În prima lectură (Is 9, 2-4.6-7) profetul Isaia ne prezintă un fragment deosebit, cu un conținut teologic profund, menit să ne ajute să descifrăm misterul venirii lui Dumnezeu între noi oamenii.

Dumnezeu, care a promis mântuirea protopărinților noștri Adam și Eva prin acela care se va naște din femeie și va zdrobi capul șarpelui (cf. Gen 3, 15) deja acționează în istorie pregătind nașterea Fiului său printre oameni. Istoria este tragică. Profetul o descrie ca pe imaginea poporului israelit din robie. Însuși exilul este prezentat ca o pregătire pentru venirea celui făgăduit de veacuri, fiindcă «de n-am cunoaște amarul, n-am ști ce este dulcele; de n-am cunoaște întunericul, n-am ști ce este lumina». Profetul prezintă eliberarea sub aspectul ei de lumină, de bucurie, de libertate și își încheie cântarea cu descrierea eliberatorului, care apare ca și cum s-ar fi născut: Un prunc ni s-a dat nouă, fiindcă s-au născut acei care erau rânduiți de Dumnezeu să fie o prefigurare a Fiului său. Lui îi sunt atribuite toate virtuțile eroilor lui Israel: el este înțelepciunea lui Solomon, vitejia lui David, pietatea și blândețea lui Moise și a tuturor patriarhilor. El este adevăratul Emanuel.

Sfântul evanghelist Luca propune două fapte istorice esențiale: plecare sfinților soți Iosif și Maria spre Betleem pe timpul împăratului roman Cezar August și nașterea lui Isus în sărăcie (Lc 2, 1-14).

În primul rând trebuie să știm că evanghelistul nu urmărește să ne dea o lecție de istorie sau geografie, ci vrea să ne țină o scurtă lecție de cateheză biblică. Acest lucru îl deducem din felul în care este folosită terminologia: Betleem, Iudeea, cetatea lui David, slava Domnului etc; apoi se vede clar cum textul are un caracter pascal: Pruncul este numit Mântuitor, când încă n-a mântuit nimic; este numit Cristos, adică Cel uns, când încă nu l-a uns nimeni; este numit Domn, când încă n-a biruit nici lumea și nici moartea. Este adevărat: nașterea sa este deja o împlinire a profețiilor că fecioara va naște un fiu, dar toate se îndreaptă cu maximă tensiune spre o altă împlinire, spre Misterul pascal. Numai în perspectiva Paștelui, nașterea lui Isus poate fi anunțată ca o mare bucurie, deoarece ne oferă posibilitatea unei noi existențe.

Din acest motiv autorii cei mai antici ai Noului Testament, ca sfântul evanghelist Marcu și apostolul neamurilor sfântul Paul, n-au socotit necesar să se refere la nașterea omenească a lui Isus, fiindcă le era suficient să știe că Dumnezeu lucrează prin viața lui umană prin care va duce la împlinire misterul mântuirii. Evanghelistul Matei amintește foarte pe scurt că Maria a născut un fiu și Iosif i-a dat numele de Isus (1, 25). Evanghelistul Ioan la fel: Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi (1, 14).

Ceea ce numim «mesajul nașterii Domnului», adică evenimentul de la Betleem cu adorația păstorilor sau pioasa meditație asupra umilinței lui Dumnezeu care se face om, nu-i altceva, pentru evanghelistul Marcu și apostolul Paul, decât misterul impresionant al unui Dumnezeu care se face om în totalitate în misterul lui Isus răstignit. Acest adevăr este însuși fundamentul evangheliei după sfântul Ioan care vede în Cuvântul făcut trup din iesle pe Cel răstignit, care între ai săi a venit și ai săi nu l-au primit (1, 11). Sfântul apostol Paul o spune clar corintenilor: Nu am pretins să știu altceva printre voi decât pe Isus Cristos, iar pe acesta răstignit (1Cor 2, 2), fiindcă și eu pe el vreau să-l cunosc, și puterea învierii lui și împărtășirea pătimirilor lui, ca să-i devin asemănător în moarte, cu speranța că voi putea ajunge la învierea din morți (Fil 3, 10-11).

Sfântul evanghelist Luca, prin povestirea sa atât de atractivă și poetică, urmărește să scoată în evidență că o dată cu nașterea lui Isus s-a mai născut cineva: Biserica sau Trupul mistic al lui Cristos. Pe drept Papa Ioan Paul al II-lea numit-o pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu drept «Mama Bisericii». Prin Cristos însuși Dumnezeu s-a făcut prezent în mijlocul oamenilor și va rămâne cu oamenii până la sfârștul veacurilor. Adevărul profund al nașterii lui Isus și a Bisericii sale nu se putea dezvălui pornind de la un cuvânt omenesc, nefiind opera omului, ci de la un înger, de la un mesager al puterii divine care acționează printre oameni și rupe tăcerea profundă de veacuri, proclamând în mesajul său o autentică evanghelie (adevărul unei lumi noi): Vi s-a născut un Mântuitor. Acesta este un mesaj îndreptat expres «pentru voi», pentru voi păstori pierduți în întunericul pământului și al istoriei încă de la moartea lui Abel cel drept care a adus prima jertfă plăcută Domnului și este considerat drept actul de zămislire al Biserici, Biserică ce acum se naște prin păstorii veniți la ieslea Pruncului cu aceleași daruri plăcute Domnului, fiindcă Poporul care umbla în întuneric a văzut lumină mare și celor ce locuiau în umbra morții le-a strălucit lumina (Is 9,1); este un mesaj îndreptat spre voi, cei care veniți de departe, cei care nu cunoașteți cele ale legii (ceremoniile) iudaice, spre voi care la nașterea lui Isus erați niște anonimi ai viitorului. Mesajul este adresat vouă celor mici din trecut, prezent și viitor fiindcă a rupt schemele măreției umane: Veți găsi un Prunc așezat într-o iesle, de fapt: ca pe o cruce.

Cuvintele mesagerului ceresc: Astăzi vi s-a născut în cetatea lui David un Mântuitor, care este Cristos Domnul sunt bazate pe anunțul grandios al nașterii împăraților, regilor, prinților, naștere care este interpretată ca o manifestare a lui Dumnezeu între oameni, fiindcă așa erau considerați regii și împărații ca ființe divine. Această Biserică nou născută o dată cu Isus trăiește tot adevărul, forța și puterea divinității alături de Maria și Iosif, deoarece păstorii pleacă de la iesle vestind evanghelia – manifestarea lui Dumnezeu printre oameni – uimind pe ascultători (cf. Lc 1, 18). Biserica este martora istorică a nașterii Domnului.

Din acest motiv, corul îngerilor, care reprezintă plinătatea Bisericii din Ierusalimul ceresc: când toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu (cf. Mt 22, 30), pot întona încă de pe acum cântarea definitivă a slavei care unește cerul și pământul: Mărire să-i fie lui Dumnezeu în înaltul cerului și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință. (cf. Commento della Bibbia Liturgica, p. 1130-1131).

Sfântul apostol Paul, în fragmentul din Scrisoarea către Tit, pe care l-a convertit de la păgânism și apoi l-a pus episcop, dă semnificația venirii (nașterii) lui Isus între noi: ea este manifestarea harului lui Dumnezeu și izvorul mântuirii și cum pe baza acestui adevăr trebuie să ne orientăm viața creștină: renunțând la tot ce-i rău, trăind în dreptate și pietate în așteptarea marelui nostru Dumnezeu, având în prima venire garanția venirii a doua, la aceasta trebuie să ne găsească fără prihană.

Sfântul Anton de Padova spune într-o predică a sa că păcatul intră în suflet prin zeci de portițe dar nu iese decât prin una: prin spovadă.

Nu cred că nu s-ar fi găsit loc, că Dumnezeu n-ar fi putut prevedea o cameră luminoasă și caldă pentru nașterea Fiului său, ci a voit să ne dea o lecție: în locul mândriei omanești, preferă smerenia grajdiului, tovărășia boului și măgarului, conform Psalmistului: Mai bine este să stau în pragul casei Dumnezeului meu (adică afară și să tremur de frig) decât să locuiesc în corturile celor nelegiuiți (Ps 84, 11).

Dacă prin spovadă am dat afară păcatul, gunoiul din sufletul nostru, să avem grijă a nu-l mai ține niciodată pe Isus la ușă, a nu-l lăsa în prag.

Dumnezeule, tu ai luminat această noapte preasfântă cu strălucirea lui Cristos, Lumina cea adevărată. Dă-ne, te rugăm, să cunoaștem încă de pe pământ tainele luminii lui, ca să ne desfătăm cu plinătatea bucuriei lui în ceruri (LR). Amin.


Article printed from Predici: http://www.predici.cnet.ro

URL to article: http://www.predici.cnet.ro/arhive/1655/