Start > Ritul latin > Duminica III Advent (B)

Duminica III Advent (B)

29 November 2008
871 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a III-a din Advent (Anul B)

Fraților, bucurați-vă pururi. Rugați-vă neîncetat. În toate aduceți mulțumire, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, pentru voi. Nu stingeți Duhul. Nu disprețuiți profețiile, ci cercetați-le pe toate și păstrați ce este bun; feriți-vă de orice chip al răului. Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească întru toate și ființa voastră întreaga – spiritul și sufletul și trupul – să fie păstrată fără prihană pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este Cel care vă cheamă; El va și împlini aceasta. (1Tes 5,16-24)

Acest pasaj este luat din partea finală a primei epistole către tesaloniceni. El înglobează atât ultimele îndemnuri cât și rugăciunea care introduce formula finală ale scrisorii. Poate că îndemnurile la bucurie date de apostol ne surprind pe noi cei de astăzi. Și totuși creștinul este în mod esențial bucuros pentru că este în mod efectiv mântuit (salvat). El se roagă fără încetare, deoarece Dumnezeu i-a vorbit, El mai întâi. Iar rugăciunea sa este întotdeauna aducere de mulțumire, deoarece Dumnezeu l-a umplut cu binefacerile sale. Și deoarece Isus Cristos a trăit o astfel de viață, viața creștinului se înrădăcinează în viața Lui și se desăvârșește în Ea. Oricum, încreștinarea omului este în mod esențial lucrare divină. Dumnezeu însuși este autorul lucrării mântuitoare care constă în sfințirea omului, a întregului om: a spiritului, a sufletului și a trupului. Prin urmare, creștinul trebuie să se ferească de rău în vederea Judecății pe care Domnul o va face tuturor oamenilor. El însă are încredere deoarece știe că Dumnezeu este fidel față de credincioșii săi.

A fost un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu era el lumina, ci ca să dea mărturie despre lumină. Și aceasta este mărturia lui Ioan când au trimis la el iudei din Ierusalim preoți și leviți ca să-l întrebe: “Tu cine ești?”… Le-a zis: “Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: “Îndreptați calea Domnului, precum a zis Isaia profetul… Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-l știți, care vine în urma mea și căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei” (In 1,6-8.19-28)

Speranța mesianică constituie culmea istoriei religioase a lui Israel, deoarece se înrădăcinează în fidelitatea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, trimișilor oficiali veniți la râul Iordan să îl întrebe dacă el este Mesia, Ioan Botezătorul răspunde în mod negativ. Într-adevăr, el a întrezărit acea Prezență salvatoare pe care Prologul evangheliei a patra a numit-o Lumina. Ioan nu era Lumina, ci doar un martor al Ei. Și mărturia lui merge până acolo încât acea Prezență (Lumina) stă – s-a statornicit – în mijlocul vostru… pe care voi nu-l știți.

În acest timp al Adventului suntem cu toții chemați să-L descoperim pe Acela care stă alături de noi pe drumul vieții, stă în mijlocul nostru ca să ne lumineze. Numai o privire purificată va descoperi această Lumină aducătoare de ordine, de pace, de împlinire.

Ritul latin