Predici

Fraţilor!

Înainte de toate, ar trebui să fim cu luare aminte la cuvintele Apostolului pe care l-am ascultat astăzi. Iată ce le-a scris sf. Pavel colosenilor: “Ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu duioşie îndurătoare, bunătate, umilinţă, blândeţe, răbdare. Răbdaţi-vă între voi şi iertaţi-vă unii pe alţii, dacă cineva are vreo plângere împotriva cuiva. După cum Domnul v-a iertat vouă, aşa faceţi şi voi. Mai presus de toate acestea puneţi însă dragostea: ea este legătura desăvârşită. Pacea lui Cristos să domnească în inimile voastre; la ea aţi fost chemaţi, să fiţi un singur Trup. Fiţi recunoscători. Cuvântul lui Isus să locuiască în voi din plin. Învăţaţi-vă şi mustraţi-vă unii pe alţii cu toată înţelepciunea” (Col. 3, 12-16).

Respectarea acestor învăţături sfinte ar fi pentru noi (toţi) foarte folositoare ca să trăim cum se cuvine în acest timp de post şi de pregătire în vederea celebrării Naşterii Domnului. În acest sens, Evanghelia de astăzi ne avertizează pe toţi care suntem în căutarea Împărăţiei Cerurilor să respectăm poruncile: să nu înfăptuim adulter, să nu minţim, să nu furăm, să ne cinstim părinţii, şi mai presus de acestea să avem grijă de cei mai săraci. Dar se mai aminteşte de o poruncă… Oare care este? Pentru a răspunde cum se cuvine trebuie să ne întrebăm de ce tânărul s-a întristat şi a plecat? El pleacă deoarece nu ascultă de îndemnul lui Isus. De aici reiese că porunca poruncilor constă în a asculta sfaturile lui Isus şi a le urma.

Iată ce implică postul, iată ce implică îndreptarea paşilor noştri pe calea mântuirii: ascultarea de Isus. Oare astăzi unde, când şi cum putem să stăm de vorbă cu Mântuitorul? Iubiţilor! În Taina Spovedaniei ne întâlnim cu darul milei Lui şi cu iertarea păcatelor noastre; în Taina Împărtăşaniei ne dăruieşte jertfa Lui, adică trupul şi sângele Său vărsat, pentru ca noi să primim plinătatea vieţii; în cuvintele Sfintei Scripturi (când ne facem timp să o citim) ne mustră ca să ne abată de la rele, dar ne şi încurajează şi ne întăreşte cu înţelepciunea Sa dătătoare de lumină şi pace în drumul nostru pământesc pentru ca să facem fapte vrednice de mântuire. Pe Domnul îl întâlnim şi în persoana semenilor noştri bolnavi, săraci, abandonaţi. Să ne aducem aminte că şi un pahar de apă dat acestora contează în economia mântuirii.

Din textul Evangheliei de astăzi rezultă că a fi bogat înseamnă a fi plin de sine, a fi încăpăţânat, a nu asculta de nimeni, nici chiar de Dumnezeu. Prin urmare, a fi sărac înseamnă a recunoaşte că am primit toate de la Domnul, că El ne-a creat pentru viaţa de veci; a-L recunoaşte pe Isus ca adevărat Învăţător al nostru, a recunoaşte că avem nevoie de iertarea Lui şi a ne ierta între noi precum şi El ne-a iertat. În acest sens, “sărăcia” evanghelică nu este un sfat, ci o poruncă. “Sărăcia” este ataşamentul ucenicului care vine la Biserică cu umilinţă, cade la picioarele Domnului şi-I cere iertare, apoi ascultă şi împlineşte învăţăturile Domnului. Pentru un creştin, “sărăcia ” nu este facultativă ci este un imperativ, este condiţia de bază: calea cea mai sigură pentru a ajunge la desăvârşire şi, prin urmare, la mântuire.

“Bogatul” care afirmă că a respectat toate poruncile dă dovadă de falsitate, deoarece este plin de sine şi cu inima închisă faţă de alţii. Nu respectă porunca cea mai elementară şi cea mai mare: solidaritatea cu aproapele. “El pleacă trist” şi rămâne în continuare cu “bogăţiile lui” – cu încăpăţânarea lui şi cu ideea falsă despre sine cum că ar fi mai bun şi mai cinstit decât alţii -, dar rămâne singur şi abandonat. Tristeţea lui îşi are rădăcinile în iubirea – greşită – de sine însuşi.

“Ce să fac pentru ca să am viaţa veşnică?” Întrebarea acestui “tânăr” s-ar părea că porneşte dintr-o inimă plină de credinţă. De fapt, el dorea să se laude şi să se mândrească în faţa lui Isus. Pe de altă parte, cerinţa lui, adică viaţa veşnică, nu este o viaţă plictisitoare ori lipsită de sentimente. Ea este viaţa totală, împlinită şi fericită: este viaţa viaţă. Prin urmare, întrebarea tânărului nu este atât de religioasă. Reprezintă, mai degrabă, dorinţa omului după fericire şi continua căutare a bucuriilor şi a plăcerilor. Răspunsul lui Isus este minunat: un şir de reguli care, dacă sunt respectate, duc la împlinirea acestei dorinţe – ajută viaţa să fie trăită în plinătatea ei.

Codul stradal nu este neapărat o serie de restricţii, ci, mai degrabă, reguli care, dacă sunt respectate, dau naştere la o circulaţie în siguranţă pe drumurile publice. Tot aşa şi poruncile : dacă sunt respectate, conduc omul la fericirea veşnică. Bogăţia? După Evanghelie nu este dată de câţi bani are cineva în buzunar. Evanghelia vorbeşte de bogăţia inimii omului: de faptul că omul se închide în sine, este plin de preocupările lumii acesteia, este egoist şi dispreţuitor faţă de alţii. După Isus, acest tânăr greşeşte, pierde ocazia vieţii sale, deoarece nu-şi investeşte viaţa sa (adevărata bogăţie), timpul şi disponibilitatea sa în a-L urma pe Domnul, ci fuge de Domnul.

Acest tânăr nu şi-a împlinit vocaţia, chemarea, adică mântuirea sufletului, deoarece nu era liber şi nu mai comanda el, ci preocupările şi “bogăţiile” lui îl conduceau pe el. Atunci când bogăţia comandă, iar omul ca şi un sclav i se supune, banul nu mai este un instrument, un mijloc lăsat să-l slujească pe om, ci devine un idol căruia omul i se închină. Noi, oamenii, avem nevoie de bani, dar banii trebuie să rămână sluga noastă. Spunea cineva că: “Banul este un bun slujitor, dar un rău patron”. Mila Domnului l-a vizitat pe tânăr şi i-a arătat că viaţa veşnică nu se cumpără pe bani, dar “bogăţiile” lui “materiale” nu i-au permis să asculte de glasul Domnului pentru ca să se realizeze spiritual. Dintre Dumnezeu şi Mamona, tânărul alege Mamona, dar în loc de bucuria celui care a găsit o comoară este invadat de tristeţea celui care a pierdut tot ce avea mai bun.

Într-adevăr, este greu pentru cei bogaţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, dar este greu şi pentru alţii, adică pentru cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l împlinesc, adică nu aduc roadă. Oare nu suntem cu toţii prea maturi, inteligenţi şi atotştiutori pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, în care intră doar copiii? Lăudat să fie Isus!

pr. Mihai Tegzeş Ritul bizantin