Start > Ritul latin > Buna Vestire

Buna Vestire

25 October 2008
1,435 afișări

Autor: volum colectiv ITRC
Copyright: Editura Sapientia
Buna-Vestire

Sărbătorim astăzi Solemnitatea Bunei Vestiri. Este o sărbătoare a lui Cristos și a Mariei. Este a lui Cristos pentru că Buna Vestire e momentul în care Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat. La Crăciun Biserica celebrează nașterea lui Isus, când prezența Mântuitorului devine vizibilă în ochii omenirii în persoana pruncului născut la Betleem. Dar Fiului lui Dumnezeu ia natura umană în momentul Bunei Vestiri. Este sărbătoarea Mariei pentru că Misterul Întrupării aparține simultan tinerei fecioare din Nazaret, care din iubire a acceptat să coopereze la opera divină de mântuire prin primirea în sânul ei feciorelnic al Fiul lui Dumnezeu.

Venirea lui Cristos în lumea noastră, Biserica vrea să o celebreze într-un mod deosebit. Acesta este motivul sărbătorii de astăzi. Într-adevăr e un moment unic în istoria omenirii și în Istoria Mântuirii. Cel care e Dumnezeu își asumă natura umană pentru ca să răscumpere neascultarea lui Adam și infidelitatea omenirii în aceeași natură în care ea a fost săvârșită.

Buna Vestire este semnul împlinirii profețiilor mesianice și deci a profeției lui Isaia din prima lectură: “Iată Fecioara va zămisli și va naște un Fiu, iar numele lui va fi Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi”.

Dumnezeu se revelează progresiv în Istoria Mântuiri. Se revelează astfel pentru că slăbiciunea umană este incapabilă să înțeleagă în totalitate Planul Său de Mântuire. Dar Dumnezeu îl ajută pe om întărindu-l cu harul credinței și pregătind împlinirea Marilor Mistere prin diferite semne profetice.

Fragmentul din Scrisoarea către Evrei proclamat în a doua lectură de astăzi exprimă sensul Misterului Întrupării, prezentând acest Mister ca Împlinirea Voinței Tatălui. Pentru că era cu neputință ca sângele animalelor să spele păcatele oamenilor, intrând în lume Cristos spune: “Tu nu ai voit nici jertfe nici ofrande, în schimb mi-ai pregătit un trup; arderile de tot și jertfele pentru păcat nu ți-au plăcut, atunci am zis: Iată, vin, Dumnezeule, să fac Voința Ta”.

Cu toate că în momentul Bunei Vestiri Fiul lui Dumnezeu care se întrupa nu a pronunțat cu voce umană dorința de a împlini Voința Tatălui, Cristos pronunță aceste cuvinte prin buzele tinerei fecioare Maria. “Fie mie după Cuvântul Tău” este răspunsul ei la propunerea divină adusă de înger.

În împlinirea misiunii încredințate de Dumnezeu, primele cuvinte ale îngerului Gabriel sunt o invitație la bucurie: “Bucură-te tu cea plină de har, Domnul este cu tine, tu ești binecuvântată între femei“. Maria e invitată la bucurie pentru că a fost umplută de har. Ea a primit plenitudinea harului care a pregătit-o pentru maternitatea propusă de înger. În această plenitudine de har Biserica va recunoaște privilegiul conceperii imaculate. Astfel harul este izvor de bucurie pentru Maria, iar bucuria este ecoul vieții divine din sufletul ei. Bucuria Sfintei Fecioarei era și semnul bucuriei întregii omeniri care aștepta răscumpărarea.

Îngerul o anunță pe Maria că va zămisli și va naște un Fiu care va instaura Împărăția Mesianică, Împărăție care nu va avea sfârșit. Numele copilului, Emanuel exprimă fidelitatea Dumnezeului Alianței.

Maria crede mesajului transmis de înger, dar înainte de a-și da consimțământul, întreabă: “Cum va fi aceasta?” Maria crede cele spuse de înger, dar vrea să știe cum se vor împlini, pentru că dorește să rămână fecioară. Atunci îngerul îi face cunoscut că, conceperea va păstra intactă fecioria ei, pentru că aceasta va fi opera Duhului Sfânt. Același Duh care i-a inspirat dorința de a rămâne fecioară îi și garantează fecioria. Îngerul îi întărește credința, făcându-i cunoscută vestea că și verișoara ei Elisabeta, “ea căreia i se zicea sterilă, a fost binecuvântată de Dumnezeu, căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputință“.

La Buna Vestire, ca de fapt la toate Momentele Salvifice, prezența Sfinte Treimi este evidentă. Tatăl îl trimite pe Fiul, Fiul împlinește Voința Tatălui, Duhul Sfânt coboară asupra Mariei și cooperează la conceperea Trupului lui Cristos.

Sărbătoarea de azi ne ajută să înțelegem că nu omul este cel care se înalță la Dumnezeu, dar, că Dumnezeu e cel care coboară în sărăcia și suferința noastră. Dumnezeu respectă libertatea și așteaptă răspunsul și aportul nostru.

În răspunsul ei, Maria se declară roaba Domnului încredințându-se cu toată ființa și persoana ei lui Dumnezeu. Știm cu toții ce este un rob? Este omul lipsit de libertate, fără nici un drept. Dar în cazul Mariei această condiție a fost aleasă în mod liber, din iubire , din dorința de dăruire totală lui Dumnezeu. Este dorința pe care și-a ales-o însuși Fiul lui Dumnezeu, al cărui Născătoare devine. Ascultarea Mariei în împlinirea Voinței lui Dumnezeu coincide cu cea a lui Cristos. E o ascultare făcută din iubire, care nu poate fi limitată de nimeni și de nimic: nici de Irod, nici de fuga în Egipt, nici de greutățile vieții cotidiene, nici de drumul Calvarului. Maria ne este un model sublim de ascultare. Ea ne învață în ce constă această virtute: înseamnă credință în Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă voință și abandonare totală în mâinile sale, înseamnă statornicie și perseverare în împlinirea Voinței Sale.

Maria e capodopera lui Dumnezeu. E creatura în care se oglindește perfect imaginea lui Dumnezeu. Ea îl purta în sânul ei pe Cristos și nu putea păstra această bucurie numai pentru ea, de aceea aleargă la verișoara ei Elisabeta. Maria e prima misionară a Bisericii, prima vestitoare a Cuvântului lui Dumnezeu Întrupat. Tradiția Bisericii o compară cu rugul aprins de pe muntele Horeb, care arde fără să se mistuie. Maria este mamă, fără a înceta să fie fecioară. Ea a purtat în sânul ei flacăra minunată, pe Dumnezeul Cel Viu, care a sfințit-o făcând din ea “sfânta sfintelor“.

De aceea Sfânta Fecioara Maria e cea mai puternică mijlocitoare la Dumnezeu. Să apelăm cu încredere la mijlocirea ei. Ei ne-a încredințat Fiul ei, spunându-i lui Ioan: “Iat-o pe mama ta“. Ioan reprezenta pe toți fii Bisericii. Maria e Mama Bisericii, a unei generații noi, generația fiilor lui Dumnezeu și a fraților lui Cristos.

Și noi am primit la Botez alegerea și ungerea de a fi copii ai lui Dumnezeu. Botezul a fost pentru noi prima veste bună, când Dumnezeu alegându-ne ca fii ai săi a însămânțat în noi germenul credinței creștine.

Astăzi în Sărbătoarea Bunei Vestiri, acum în acest moment, noi în ce stare ne aflăm? Oare nu suntem pe punctul de a ne ofili? Oare nu suntem uscați de arșița păcatelor noastre? Suntem noi mesagerii și purtătorii bucuriei și a Speranței creștine? Iată doar câteva întrebări ce ne pot ajuta în examinarea conștiinței și a fidelității noastre față de Bunul Dumnezeu.

Să o rugăm pe Sfânta Fecioară să mijlocească pentru noi la Dumnezeu harul ca asemenea ei, să răspundem cu bucurie la vocația pe care a primit-o. Astfel trăind ca adevărați creștini și comunicând și altora bucuria și speranța creștină să oglindim mereu asemenea Mariei imaginea și prezența lui Cristos în lume.

Să mulțumim zilnic lui Dumnezeu și Sfintei Fecioare pentru Marele Mister al Întrupării, rugându-ne rugăciunea “Îngerul Domnului”, la care clopotele sau cele trei momente principale ale zilei ne invită. “Roagă-te pentru noi Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ca să ne facem vrednici de făgăduințele lui Cristos“.

Eugen Ciuraru

Ritul latin