Predici

Un fapt izbitor din parabola grâului şi neghinei, care este prea adesea trecut cu vederea, este echilibrul şi maturitatea slujitorilor. Pentru că dacă slujitorii ar fi fost imaturi sau neechilibraţi, parabola ar fi putut avea un alt sfârşit, cam aşa: Iar servitorii au mers la stăpân şi i-au spus: “Stăpâne, n-ai semănat oare sămânţă bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?” El le-a răspuns: “Un duşman a făcut aceasta!” Servitorii i-au zis: “Vrei să mergem să o plivim?” Dar el a răspuns: “Nu, ca nu cumva plivind neghina să smulgeţi o dată cu ea şi grâul.” Şi unul dintre slujitori i-a spus: “Nu voi face aşa, stăpâne, pentru că eu ştiu exact diferenţa dintre grâu şi neghină.” Şi a mers şi a început să smulgă neghina, dar uneori s-a dovedit a fi grâu, aşa după cum prezise stăpânul său.

Mulţi creştini de astăzi sunt astfel de slujitori supra-zeloşi, care nu pot tolera răul neghinei. În zelul lor de a-l sluji pe Dumnezeu merg într-o cruciadă împotriva la tot ce percep ei ca fiind rău, cu intenţia de a curăţi Biserica, naţiunea ori chiar lumea întreagă. La sfârşit descoperă însă că au făcut o mare greşeală.

Imaginaţi-vă surpriza şi şocul pe care trebuie să îl fi simţit slujitorii când au mers la stăpân pentru a-i raporta prezenţa neghinei şi pentru a-i cere permisiunea de a o smulge. Din punctul lor de vedere acesta era lucrul cel mai bun de făcut, pentru ca recolta să fie cât mai bogată – o ştie orice fermier. De ce atunci stăpânul s-a opus smulgerii neghinei? Putem să ne gândim la două motivaţii. În primul rând, stăpânul ştia că grâul va supravieţui în ciuda prezenţei neghinei. Neghina poate stânjeni o vreme grâul, dar nu îl poate sufoca. În al doilea rând, şi aceasta e crucial, el ştia cât de dificil este să distingi între grâu şi neghină. Arată aproape la fel. Doar la momentul recoltei pot să fie diferenţiate cu siguranţă. Dacă ar fi fost posibil să se spună cu certitudine care e neghină şi care grâu, probabil că stăpânul nu i-ar fi oprit. Dar el i-a oprit din acest motiv: “ca nu cumva plivind neghina să smulgeţi o dată cu ea şi grâul” (Matei 13,29).

Isus le-a explicat apoi discipolilor săi că “ogorul este lumea; sămânţa bună sunt fiii împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău” (v. 38). Această explicaţie ne lămureşte că scopul parabolei este să le sublinieze creştinilor că nu trebuie să încerce să scape de oamenii răi din lume. Noi trebuie să lăsăm oamenii buni şi cei răi să locuiască unul lângă altul în lume până în Ziua Judecăţii, când ei vor putea fi diferenţiaţi cu certitudine, după roade. Trebuie să acceptăm ca oameni buni şi răi să trăiască în aceeaşi casă, în acelaşi bloc, în acelaşi cartier, în aceeaşi ţară şi în aceeaşi lume, din simplul motiv că nu putem acum să determinăm la modul absolut, fără riscul vreunei erori, cine este omul cel bun şi cine este omul cel rău. Evident că noi avem o idee despre cine e cel rău şi cine cel bun, dar, asemenea servitorilor din parabolă, putem greşi. Slujitorii ascultători sunt cei care îşi dau seama că există posibilitatea să greşească şi sunt dispuşi să îşi suspende judecata şi acţiunea. Intoleranţa, dorinţa de a scăpa de oamenii răi din jurul nostru, naşte fanatici care sfârşesc a fi slujitorii neascultători ai Dumnezeului care “face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5,45).

Exemple de astfel de slujitori prea zeloşi, care vor să scape de oamenii pe care îi percep ca răi şi care ajung să meargă împotriva la ceea ce vrea Dumnezeu, abundă. Putem să ne gândim imediat la tânărul Saul care a devenit Sf. Paul. El şi-a pornit propria cruciadă împotriva rădăcinilor creştinismului deoarece considera că acesta reprezintă o idee rea. Ne putem gândi la acei “creştini zeloşi” care merg la vânătoare după aborţionişti şi homosexuali. Ne putem gândi la Benjamin Smith, din Biserica Mondială Albă a Creatorului, care a ieşit cu arma să doboare evrei, negri şi asiatici. Unor oameni ca aceştia li se adresează mesajul evanghelic de astăzi: dacă vreţi să fiţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu trebuie să vă pregătiţi să faceţi loc şi celor pe care voi îi percepeţi ca fiind răi. Trebuie să ascultăm cuvintele Stăpânului: “Lăsaţi-i să crească împreună până la seceriş” (v. 30).

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin