(ajunul sărbătorii)

Astăzi am ajuns marele final al celebrărilor pascale, sărbătoarea Rusaliilor. La 50 de zile după Paşte evreii sărbătoreau primirea Legii pe Muntele Sinai. Pe Muntele Sinai, diferitele triburi ale lui Israel au încheiat un legământ cu Dumnezeu şi unii cu alţii, devenind Poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a dat cele Zece Porunci ca îndrumător, pentru a le arăta cum să se comporte, pentru că a fi Popor al lui Dumnezeu presupune ca legăturile cu Dumnezeu şi legăturile dintre oameni să fie după cum le-a stabilit Domnul Însuşi, nu după cum cred oamenii că ar trebui să fie. La Proverbe 14,12 citim: “Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii”. Începutul înţelepciunii, începutul adevăratei religiozităţi, este atunci momentul în care ne dăm seama că noi, ca oameni, sunt limitaţi şi nu vedem suficient de bine, şi îi cerem lui Dumnezeu să ne spună cum să fim Poporul Său, după cum ne-a creat să fim.

De fiecare dată când oamenii uită cât de limitaţi sunt şi încearcă să ia iniţiativa în modul de relaţionare cu Dumnezeu, rezultatul este un dezastru. Un exemplu ni-l oferă Turnul din Babel, despre care citim în Geneză 11. Oamenii s-au hotărât să facă un turn uriaş, care să ajungă până la cer. Astfel ei ar fi avut acces la Dumnezeu oricând vroiau. Astfel ar fi putut să îl manipuleze pe Dumnezeu. Dar în procesul construirii podului uman către ceruri, Dumnezeu a venit şi le-a amestecat limbile. Au început să vorbească limbi diferite. Nu mai exista comunicare, nici înţelegere. Nu mai puteau lucra unii cu alţii. Rezultatul a fost proliferarea limbilor şi neînţelegerilor dintre oameni.

Nu vă aminteşte episodul cu Babel de lectura de astăzi din Faptele Apostolilor, când discipolii lui Isus încep să vorbească în alte limbi? Cele două episoade sunt legate. Rusaliile nu sunt o repetare a Babelului. De fapt Rusaliile sunt o inversare a Babelului, din trei motive:

1. La Babel fiinţele umane s-au hotărât să construiască un turn spre Dumnezeu prin eforturile proprii; la Rusalii este Dumnezeu cel care se hotărăşte să construiască un pod spre oameni, trimiţându-le pe Duhul Sfânt. Babel a fost o iniţiativă umană, un efort uman, pe când Rusaliile sunt o iniţiativă divină, o acţiune divină prin Duhul Sfânt. Imaginaţi-vă următoarele: Isus se înalţă în ceruri şi le cere discipolilor Săi să răspândească Vestea Bună din Ierusalim la toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. Dar această sarcină este pur şi simplu prea mare pentru puterile lor. Cum ar fi putut doisprezece oameni needucaţi, pescari din Galileea, să meargă şi să înveţe lumea filozofilor greci şi a poeţilor romani. Mai mult, chiar şi semenii lor evrei le sunt ostili. Ce să facă? Merg şi se roagă, aşteaptă şi se roagă – aşteaptă iniţiativa lui Dumnezeu. Iar în clipa în care Dumnezeu le dă Duhul Sfânt, ei merg, ies în străzi proclamând cu curaj Vestea cea Bună.

Ceea ce Dumnezeu ne cere ca credincioşi pare uneori imposibil. Şi este cu adevărat imposibil dacă ne bazăm doar pe iniţiativele noastre, doar pe puterile noastre. Însă dacă, asemenea discipolilor, ne dăm seama de neputinţele noastre şi ne angajăm să îl aşteptăm zilnic pe Dumnezeu în rugăciune, Dumnezeu nu va întârzia să vină. La momentul potrivit Dumnezeu va trimite asupra noastră Duhul Sfânt, pentru a ne da putere, pentru a ne schimba din căldicei în credincioşi zeloşi, fervenţi, entuziaşti.

2. Babel a fost un recviem al neînţelegerii, pe când Rusaliile au fost un cor al înţelegerii reciproce. Miracolul Rusaliilor este diferit de miracolul de la Babel. La Babel, oamenii au venit vorbind toţi aceeaşi limbă, înţelegându-se. După intervenţia lui Dumnezeu ei s-au risipit prin lume, fără să se mai poată înţelege. La Rusalii, pe de altă parte, oameni din diferite neamuri (perşi, asiatici, romani, egipteni, libieni, arabi…) au venit în acelaşi loc fără să poată comunica, dar după miracolul Rusaliilor şi-au spus: “Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc? Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?” (Fapte 2,7-8).

Cu alte cuvinte, când Petru de exemplu vorbea, fiecare de orice limbă ar fi fost, îl auzea pe Petru în propria lui limbă. Miracolul Rusaliilor a fost un miracol al înţelegerii reciproce, o refacere al acelui preţios dar al omenirii pierdut la Babel. Dar, ar putea întreba unii, există o astfel de limbă pe care să o vorbească cineva şi toţi ceilalţi să înţeleagă în limba lor natală? Răspunsul este da. Iar numele limbii este IUBIREA. Iubirea este limba pe care toţi oamenii o înţeleg, indiferent de etnia lor. Fiecare înţelege când tu râzi. Iubirea este limbajul copiilor lui Dumnezeu şi este singura limbă pe care o vom vorbi în ceruri.

3. În fine, Rusaliile diferă de Babel prin rezultat. Babel a dus al dezintegrarea familiei umane în diferite naţionalităţi. Rusaliile, pe de altă parte, îi aduc pe toţi oamenii la un loc, fac din ei toţi o singură familie universală. Această familie universală cuprinde toate rasele şi naţionalităţile – este Biserica. “Catolic” înseamnă “universal”. La Rusalii noi celebrăm naşterea Bisericii. Astăzi este, deci, o ocazie să ne angajăm din nou să fim membri activi şi fideli ai acestei familii a lui Dumnezeu căreia îi spunem Biserică.

Arhiepiscopul Fulton J. Sheen spunea cândva despre Biserică: chiar dacă suntem Poporul ales al lui Dumnezeu, cel mai adesea ne comportăm ca Poporul îngheţat al lui Dumnezeu. Îngheţaţi în rugăciune, îngheţaţi în modul în care ne relaţionăm unii cu alţii, îngheţaţi în modul în care ne celebrăm credinţa. Nu părem să fim fericiţi în casa Domnului; suntem mereu grăbiţi şi ne dorim ca slujba să se termine cât mai rapid cu putinţă. Astăzi este o zi măreaţă, potrivită pentru a-i cere Duhului Sfânt să reaprindă în noi o viaţă nouă şi un entuziasm nou, să reaprindă în noi focul iubirii lui Dumnezeu.