Aceste cuvinte, acest gând, acest adevăr ne stăpânesc astăzi cugetul, judecata, vorba, simţirea şi toată purtarea noastră. Cu toţii avem sufletul străbătut de fiorul unei bucurii nespuse. A unei mulţumiri sufleteşti nemăsurate, că “Paştile sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile… care au deschis nouă uşile raiului. Că prin Înviere din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”. Sufletul nostru priveşte astăzi în jurul său şi se umple de lumină, că toate cele duhovniceşti s-au schimbat faţă de ziua de ieri; la cugetul nostru se adaugă ceva de dincolo de pulsul vieţii, mai adânc sau mai de sus, după cum ştim să oprim firul gândului şi să trăim bucuria Învierii Domnului, a celui ce, biruind păcatul şi frângând boldul morţii “din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer ne-a trecut pe noi”.

Cea mai mare sărbătoare creştină cheamă prin vestirea adevărului ce stăruie peste noi: “Hristos a Înviat!”.

După deniile întristărilor şi ale durerii, cu care am retrăit patimile Celui pironit pe cruce şi pus apoi în mormânt, iată-ne ajunşi în lumina bucuriei marelui praznic al Învierii Domnului.

Această bucurie ne este dată de Învierea Domnului, căci Învierea Domnului este sărbătoarea cea mai sfântă din cursul anului, numită şi “Sărbătoarea sărbătorilor”. Pentru Domnul nostru Isus Hristos este ziua care încununează activitatea Sa pământească, este rezultatul lucrării desfăşurate de El în lume; este ziua în care s-a întâlnit, după ridicarea Sa din morţi, cu Adam şi Eva, primii noştri părinţi, cu patriarhii, cu profeţii şi cu toţi drepţii lumii celei vechi. S-a întâlnit cu apostolii, cu femeile mironosiţe, cu ucenicii şi, în decursul vremurilor, cu toţi creştinii, iar astăzi se întâlneşte cu noi, întâmpinându-ne cu dumnezeiasca urare: “Bucuraţi-vă!” (Matei 28,9).

Toată suflarea se bucură că Hristos a înviat ca să dăruiască viaţă lumii. Căci aşa cum mărturiseşte Sf. Ioan Gură de Aur: “Astăzi este pe pământ bucurie, astăzi este în cer bucurie. Acum saltă de bucurie îngerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heruvimii şi serafimii prăznuiesc împreună cu noi sărbătoarea de azi”. Iată marea bucurie pe care ne-o aduce Învierea Domnului, cel mai mare praznic al creştinătăţii. Este praznicul bucuriei negrăite, care uneşte cerul cu pământul într-o armonie divină, restabilind firea omenească, apărată de întunericul păcatului şi chemând-o să prăznuiască împreună cu Hristos cel înviat bucuria vieţii asupra morţii, bucuria luminii asupra întunericului.

Prin învierea Domnului, puterea de neînvins a vieţii păşeşte biruitoare prin veacuri şi se revarsă în veşnicie. Totul este aici opera harului divin, care izvorăşte din Învierea Domnului şi care ne dă bucuria de a fi cu Domnul Isus, Cel care ne luminează cărările pe pământ, ne ajută să ne înţelegem rostul vieţii şi să ne îndeplinim datoriile noastre. Bucuria pe care o revarsă în suflet harul dumnezeiesc sfinţeşte viaţa noastră şi face să se nască “dragostea, pacea, îndelungă răbdarea, facerea de bine, credincioşia” (Galateni 5, 22).

Sf. Înviere este temelia credinţei noastre, pentru că Hristos Domnul este Dumnezeu adevărat care se jertfeşte pentru noi etern, din dragoste infinită. Învierea Domnului ne dă certitudinea absolută că există o veşnicie fericită, pe care o putem câştiga fiecare prin trăirea sinceră şi permanentă în duhul dragostei Sale. Prin învierea Sa, s-au rupt încuietorile cele veşnice, iar puterea iadului s-a sfărâmat. “Unde-ţi este moartea, boldule, unde-ţi este, iadule, biruinţa?”, aşa se întreba Sf. Apostol Pavel (I Corinteni 15, 55).

Hristos Domnul a înviat ca om, şi ne-a arătat că şi noi toţi vom învia, îmbrăcându-ne nestricăcios, ca să-L întâmpinăm pe Judecătorul cel Drept la a doua venire. Prin învierea Domnului ne-am suit cu Hristos în raiul cel ceresc, unde ne-am bucurat cu cetele îngereşti şi ne-am îmbrăcat haina neprihănită a luminii izvorâte din Învierea Sa.

Începând cu Sf. Înviere, a intrat în istoria Bisericii harul divin şi cu el a strălucit icoana omului duhovnicesc pe care trebuie să o realizeze fiecare creştin. Acum se pune temelia Bisericii care este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.

Ziua Învierii este începutul împăcării omului cu Dumnezeu şi a împăcării noastre, unul cu altul. Ea ne cheamă la comuniune de viaţă cu Dumnezeu şi la înfăţişarea cu Hristos, prin Hristos şi pentru Hristos, ca să se aşeze pacea şi buna învoire între oameni. Ziua Învierii ne îndeamnă să vorbim fraţilor, celor ce ne-au greşit şi să iertăm toate câte ne-au făcut. Iertându-ne şi împăcându-ne unii cu alţii, viaţa ni se luminează şi se umple de toată bucuria şi valoarea ei, iar sufletul renaşte şi petrece numai în sărbătoare, şi cu veselie cântă cu îngerii din cer: “Acum toate de lumină s-au umplut şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt, pentru ca să prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea păcatului şi începutul vieţii veşnice” (Catavasierul Paştilor).

La praznicul Învierii Domnului să zicem: Bucuraţi-vă şi vă înălţaţi cugetul curat spre Domnul care prin cruce a adus bucurie la toată lumea, ne-a izbăvit de întristare şi durere, de lacrimi şi moarte. Toată suflarea să laude pe Domnul, pentru că vedem azi pe adevăratul şi veşnicul nostru Mântuitor, pe Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Fecioarei care, înviind din morţi, a rupt zapisul păcatului şi ne-a dezlegat de blestemul lui Adam.

Hristos astăzi ne învaţă că Adevărul şi Lumina sunt mai tari decât minciuna şi întunericul. Binele şi Iubirea înfrâng răul şi ura, viaţa biruie moartea şi virtutea stăpâneşte păcatul.

Dumnezeu călăuzeşte paşii omului pe drumul binelui şi al progresului, al culturii şi civilizaţiei.

Dar ziua Învierii Domnului este şi începutul apostolatului creştin.

La fel ca femeilor mironosiţe şi Apostolilor, îngerul Domnului, care a prăvălit piatra de pe mormânt în dimineaţa Învierii, ne zice şi nouă: “Mergeţi în mijlocul poporului şi vestiţi bucuria cea mare, că Hristos Domnul a înviat din morţi” şi că azi şi în veşnicie El este în Biserica Sa, în Sf. Altar şi în Sf. Taine, unde ne întâmpină pe toţi. Că El este Domnul nostru care ne iubeşte şi ne iartă, ne cercetează, este cu noi în orice împrejurare; ne dă puteri când ne simţim slabi şi fără ajutor, ne ocroteşte şi ne ajută şi atunci când am uitat de rugăciune, de poruncile Lui şi de toate faptele bune.

De aceea zic împreună cu Sf. Apostol Pavel: “Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea tatălui Domnului nostru Isus Hristos, care întrece şi depăşeşte orice cunoştinţă” (Efeseni 3, 14-19).

Cu aceste binevestiri de bucurie, în această sfântă zi, vă îmbrăţişez cu dragoste frăţească pe toţi: părinţi şi copii, tineri şi vârstnici, mari şi mici şi Hristos cel înviat să vă binecuvânteze pe toţi, împreună cu cei dragi, cu o viaţă plăcută Lui, aducându-vă pace, sănătate, linişte, spor, dragoste şi bună înţelegere pentru toţi.

Hristos a Înviat!

Text preluat de pe AMDM.info cu acordul parohiei Adormirii Maicii Domnului.