Start > Ritul latin > Dumnezeu alege ceea ce este slab

Dumnezeu alege ceea ce este slab

2 February 2008
1,057 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a IV-a de peste an (Anul A)

Scandalurile sexuale din bisericile din America sau din alte părți ale lumii sunt un rău pe care nimeni nu ar trebui să îl motiveze sau să îi găsească scuze. Poporul lui Dumnezeu din Bisericile unde au avut loc au reacționat în diferite moduri. Unii au reacționat cu mânie, alții cu întristare, și cu toții s-au simțit trădați. Mulți oameni au amenințat că vor părăsi Biserica, care nu este altceva decât o adunătură de ipocriți. Unii chiar au plecat. Acesta nu este cel mai bun mod de a reacționa la o criză. În lectura de astăzi din prima Scrisoare către Corinteni, Paul ne oferă un alt mod de a reacționa la astfel de evenimente fără a ne pierde credința; un mod care ne permite să denunțăm răul din Biserică fără a arunca și copilul cu apa din covată. Lectura ne spune că Dumnezeu știe să scrie drept cu creioane strâmbe; că Dumnezeu, de fapt, preferă să scrie cu creioane strâmbe.

“Fraților, cugetați la chemarea voastră: nu mulți sunt înțelepți în felul lumii, nu sunt mulți puternici, nu sunt mulți de neam ales, însă Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii și disprețuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu (1Corinteni 1,26-29).

Paul începe acest pasaj invitându-i pe creștinii din Corint să se gândească la chemarea lor. A fi creștin sau un slujitor al poporului lui Dumnezeu în orice funcție este o chemare. Dumnezeu este cel care ia inițiativa și ne cheamă în slujba Lui. Ne trezim uneori analizând dacă să rămânem sau nu în Biserică. Simțim că ne revine nouă decizia de a-l urma sau nu pe Isus. Dar Isus ne spune că inițiativa de a-l urma nu vine de la noi ci de la Dumnezeu însuși. “Nu voi m-ați ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi” (Ioan 15,16), spune El. Și “Nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis” (Ioan 6,44). Este o chemare adresată de Dumnezeu. Cel mai păcătos și mai nedemn creștin pe care îl cunoașteți este totuși ales și chemat de Dumnezeu să îl urmeze pe Cristos.

Ce standarde folosește Dumnezeu pentru a alege bărbații și femeile care să îi aparțină și să facă lucrarea Lui? Tocmai aici drumurile lui Dumnezeu se despart de drumurile noastre. În mod normal ne-am aștepta ca Dumnezeu să aleagă persoane înțelepte, puternice și cu o reputație bună. Dar Paul ne spune că de fapt Dumnezeu alege persoane care sunt tocmai contrariul, nebune, slabe de caracter și cu o reputație proastă. De ce preferă Dumnezeu să lucreze cu astfel de persoane? Există două motive pentru aceasta: unul este în interesul indivizilor în cauză, celălalt este în interesul celor în mijlocul cărora lucrează ei.

Putem să trăim viața lui Dumnezeu sau să facem lucrarea Lui doar cu puterea care vine de la El. Așadar, prima cerință de la un slujitor al lui Dumnezeu este să învețe cum să se bazeze pe Dumnezeu. De aceea El le permite uneori slujitorilor Săi să poarte povara slăbiciunilor lor umane, pentru ca ei să învețe că dacă nu stau în Dumnezeu, nu pot sta deloc. Paul are “un ghimpe în trup”, pe care l-a rugat pe Dumnezeu să îl ia de la el. Dar Dumnezeu nu l-a luat. I-a spus pur și simplu lui Paul: “Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se arată în slăbiciune”. Și Paul concluzionează: “De aceea, mă bucur în slăbiciuni… pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic” (2Corinteni 12,9-10).

Al doilea motiv pentru care Dumnezeu permite slăbiciuni umane în slujitorii Săi este pentru ca persoanele în mijlocul cărora lucrează ei să înțeleagă că binele pe care au putut să îl realizeze slujitorii lui Dumnezeu nu vine din ingeniozitatea lor personală ci din harul lui Dumnezeu lucrând în și prin ei. Astfel va slăbi pentru oameni ispita de a-i idolatriza pe acești slujitori ai lui Dumnezeu. Creștinii din Corint căzuseră deja în această ispită când au început să se definească după misionarul lor favorit: “Eu sunt al lui Paul” sau “Eu sunt al lui Apolo” sau “Eu sunt al lui Chefa”. Dumnezeu vrea să vedem prin și dincolo de miniștrii care ne aduc cuvântul lui Dumnezeu și să ne menținem privirea asupra lui Isus, care este Domnul și Mântuitorul nostru, al tuturor.

Domnul ne cheamă pe noi toți creștinii, și în special pe acei bărbați și femei care slujesc pentru noi cuvântul lui Dumnezeu în orice calitate, la o viață de sfințenie. Rugându-ne pentru sfințenia membrilor comunității noastre, și în special a miniștrilor noștri, să îi cerem de asemenea lui Dumnezeu să ne dea credința pentru a nu ne scandaliza atunci când noi sau miniștrii noștri nu ne ridicăm la înălțimea vieții de sfințenie care este așteptată de la toți fiii lui Dumnezeu.

Ritul latin