Astăzi, iubiţi fraţi şi surori, celebrăm Duminica după Naşterea lui Isus Cristos. Continuăm lectura noastră evanghelică despre Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Pasajul evanghelic pe care tocmai l-am citit evidenţiază unul dintre cele mai importante adevăruri ale creştinismului: Fiul lui Dumnezeu a devenit Om pe deplin şi pentru totdeauna. Natura Sa umană nu a fost diferită de natura noastră umană – ca şi copil a avut nevoie de protecţie aşa cum avem şi noi nevoie, chiar dacă EL este Fiul lui Dumnezeu. El a venit pe pământ nu pentru că avea nevoie să se întrupeze, ci pentru că Dumnezeu nu a dorit să ne vadă căzând mai adânc în păcat şi imperfecţiune. Ce mare iubire are El faţă de poporul Său! Niciodată nu s-ar fi conceput ca Dumnezeu să se facă Om de dragul oamenilor. Doar iudaismul avea un lanţ de profeţii despre Mesia. Dar doar punând toate profeţiile la un loc putem înţelege că Mesia urma să se nască într-un mod neobişnuit. Cărturarii şi fariseii Israelului ştiau totul perfect. De aceea au putut să răspundă la întrebarea lui Irod cu privire la locul naşterii lui Cristos.

Astfel, Isus Cristos s-a născut în Betleemul Iudeii. Nu a fost loc pentru El în oraş aşa că Maria şi Iosif au trebuit să se adăpostească într-un staul. Acest loc foarte sărac a fost singurul loc în care a putut să se nască Fiul lui Dumnezeu. Dar ieslea în care a fost pus Isus nu a fost ultima încercare prin care a trebuit să treacă Fiul lui Dumnezeu. După cum am auzit astăzi, El nu a putut să rămână în Israel pentru că regele Irod îl căuta. Irod se temea de un copilaş pentru că credea că acest Copil îi va lua regatul. Fiind un om însetat de sânge şi plin de mândrie, Irod nu a putut suporta gândul că altcineva ar putea deveni rege. Istoria ne spune că acest rege Irod cel Mare şi-a ucis chiar şi propriul fiul în urmărirea Regelui nou-născut. Dar Dumnezeu a ştiu de dinainte toate acestea. Dumnezeu a prevestit aceste evenimente prin profetul Osea: “Din Egipt l-am chemat pe Fiul Meu” (Osea 11,1). Trebuie să înţelegem că Iosif i-a dus pe Maria şi pe Pruncul Isus în Egipt nu pentru că cunoştea şi dorea să împlinească profeţia, ci pentru că trebuiau să fugă de Irod. Profeţia s-a împlinit şi oamenii a putut vedea că Isus era Mesia despre care au vorbit toţi profeţii. Faptul că Iosif, Maria şi Pruncul Isus au trebuit să se refugieze în Egipt evidenţiază faptul că Isus a acceptat pe deplin natura noastră umană şi a devenit un Om adevărat care putea să fie rănit şi chiar omorât. În primele secole ale creştinismului au fost mulţi eretici care au crezut că Isus nu a fost un Om adevărat ci doar a părut a fi un Om. Pasajul evanghelic de astăzi subliniază faptul că natura Sa umană a fost reală şi nu diferită de a noastră.

Irod nu a ştiut că Isus a fugit în Egipt. El s-a înfuriat pentru că magii nu s-au întors să îi spună unde era Isus, aşa că a dat poruncă să fie ucişi “toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2,16). Irod a făcut un lucru foarte nemilos – a ucis 14.000 de copii doar pentru a rămâne ceva mai mult rege al Israelului. Dar nu a folosit la nimic, pentru că a murit oricum la scurt timp după aceasta. După moartea lui Irod un înger al Domnului i-a apărut din nou lui Iosif în vis şi i-a spus să îi ducă pe Prunc şi pe Maria înapoi în Israel. În timp ce se întorceau, Iosif a aflat că Arhelau, fiul lui Irod, care era de asemenea foarte crud, domnea acum Iudeea, şi s-a temut să meargă acolo. Evanghelia spune: “luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret” (Matei 2,22-23), împlinind o altă profeţie despre Mesia: “Nazarinean se va chema” (Judecători 13,5).

Evanghelia lui Matei a fost scrisă pentru creştini pentru a le arăta că în Isus s-au împlinit toate profeţiile Vechiului Testament şi că fără îndoială El este Mesia, Mântuitorul tuturor. Pentru noi, creştinii, pasajul evanghelic de astăzi este semnificativ pentru că am aflat că Isus este atât Fiul adevărat al lui Dumnezeu cât şi Om adevărat. Natura Lui umană a fost la fel de slabă ca a noastră, dar natura Lui divină a fost mai puternică decât orice am putea înţelege. Să ne amintim, în Grădina Măslinilor, când soldaţii au venit să îl aresteze pe Isus, şi Petru a vrut să îşi folosească sabia în apărare, Cristos a spus că l-ar putea ruga pe Tatăl să îi trimită mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri. Dumnezeu ar putea să îşi trimită oricând îngerii să îl apere pe Fiul Său Unul Născut, nu doar în Grădina Măslinilor.

Aşadar, iubiţi fraţi şi surori, astăzi am aflat că Isus Cristos este Dumnezeu şi Om într-o singură persoană. Acest mister nu este unul pe care să îl putem cuprinde deoarece ar trebui să fim perfecţi pentru a face acest lucru, şi este imposibil să fim perfecţi! Putem doar să privim cu uimire această îmbinare uimitoare a celor două naturi în persoana lui Isus. După naşterea lui Cristos mântuirea noastră s-a apropiat şi după învierea Lui din morţi mântuirea noastră a devenit posibilă. Aşadar, să ne adunăm în fiecare duminică şi sărbătoare să îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru iubirea lui de nedescris pentru noi. Să mergem cu adevărat pe drumul Său, chiar dacă acest drum a fost unul al suferinţei şi al morţii. Să fim uimiţi de felul în care s-a umilit de dragul nostru şi să fim recunoscători! Să preţuim ceea ce am primit de la Mântuitorul nostru, pentru că a fost făcut din iubire faţă de noi. Fie ca Domnul milostiv să ne dea tăria să facem acest lucru. Amin.