Iată una dintre cele mai cunoscute fabule ale lui Esop: un lup se întâlneşte cu un miel care s-a rătăcit de turmă. Lupul se decide să nu sară imediat asupra mielului, ci să îi dea întâi acestuia un motiv pentru care el, lupul, trebuie să îl mănânce. Aşa că îl acuză pe miel că l-a insultat în urmă cu un an, dar mielul îi spune că pe atunci nici măcar nu se născuse; îl acuză că paşte de pe păşunea lui, dar mielul îi spune că el încă nu a gustat iarba; îl acuză că bea din izvorul lui, dar mielul îi spune că nu a băut niciodată apă, căci laptele mamei lui îi este şi hrană şi băutură. Cu toate acestea, lupul tot îl prinde şi îl mănâncă.

Esop nu este singurul care a prezentat relaţiile umane prin intermediul lupilor şi al mieilor. Filozoful Thomas Hobbes a spus despre condiţia umană că “omul este lup pentru om”. Un proverb african spune că “Un peşte creşte mare mâncând un alt peşte”. Observând comunitatea umană şi relaţiile umane, avem impresia că există două feluri de oameni, opresorii şi oprimaţii. Linia care împarte cele două grupuri trece prin sex, etnie şi rasă, clasă socială şi apartenenţă religioasă. Invariabil un grup apare a fi lupul şi celălalt mielul. Isaia în prima lectură de astăzi este conştient de această stare a lucrurilor între oameni. El vorbeşte despre comunitatea umană în termeni de lupi şi miei, leoparzi şi căprioare, lei şi viţei, urşi şi vaci. El vede că lupul mănâncă mielul, leopardul puiul de căprioară, leul mănâncă viţelul şi ursul vaca. Isaia nu este însă interesat pur şi simplu de felul în care sunt lucrurile sau au fost dintotdeauna, ci de felul în care pot fi. Isaia este un om cu viziune. Şi aici relatează viziunea lui cu privire la Ziua Domnului, ziua care va urma să vină în care Dumnezeu îşi va manifesta slava înaintea întregii omeniri.

“Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte” (Isaia 11,6). “Imposibil”, vor spune unii oameni citind acestea. “Visează. Lupul nu poate trăi niciodată în pace cu mielul pentru că este în natura lupului să mănânce mielul”. Dar tocmai aici este cheia. Aşa cum este imposibil, din punct de vedere natural, ca lupul să trăiască în pace cu mielul, este imposibil şi pentru noi să trăim o viaţă de coexistenţă armonioasă în noua ordine a lumii pe care au văzut-o Isaia şi toţi profeţii. Este nevoie de o transformare radicală a naturii noastre umane. Avem nevoie de o inimă complet nouă. Această transformare radicală a naturii umane este posibilă doar prin harul lui Dumnezeu.

Harul transformă natura. Harul lui Dumnezeu transformă natura umană atât de radical încât trebuie să experimentăm acest lucru pentru ca să îl credem. Harul acţionând în natură realizează mult mai mult decât ne-am putea vreodată imagina, după cum continuă Isaia cu descrierea: “Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul va mânca paie” (11,7). Leul şi ursul mâncători de carne acum mănâncă iarbă ca şi vaca. Şi-au pierdut foamea de carne, setea de sânge. Transformat de har, doar atunci lupul poate trăi în pace cu mielul. Doar atunci animalele feroce pot învăţa să îşi accepte semenii lor mai slabi ca egali care au acelaşi drept la viaţă şi la bunăstare. Şi doar atunci animalele mai slabe pot învăţa să aibă încredere în cele feroce şi să ierte toată violenţa din cauza căreia au suferit în trecut.

Să remarcăm că Isaia nu vorbeşte aici despre “a-i tolera” sau “a-i suporta” pe ceilalţi. Pacea acestei noi ordini a lumii nu este o simplă absenţă a războiului sau a conflictelor. Nu. Este o pace armonioasă bazată pe dreptate şi pe recunoaşterea reciprocă a faptului că toţi au dreptul nu doar la viaţă ci de asemenea la o viaţă bună. Doar atunci când leul şi lupul renunţă la “privilegiile lor naturale” şi încep să mănânce iarbă ca şi vaca putem spune cu adevărat că “toate animalele sunt egale”. Atâta timp cât unele animale susţin că sunt “mai egale” decât altele nu poate exista dreptate sau pace.

În viaţa noastră personală sau de serviciu acţionăm conştient sau inconştient după principiul că pentru ca noi să câştigăm altcineva trebuie să piardă? Viziunea noii ordini a lumii la care ne invită astăzi profeţii se bazează pe principiul că putem cu toţii să fim învingători. Povestea lupului şi a mielului spusă de Esop şi Hobbes nu este întreagă. Povestea întreagă a lupului şi a mielului, după cum ne spune astăzi Isaia, se va sfârşi cu “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Ne rugăm pentru venirea acestei noi ordini a lumii, împărăţia lui Dumnezeu.