Start > Ritul latin > Sfânta Familie: Isus, Maria, Iosif

Sfânta Familie: Isus, Maria, Iosif

26 November 2007
1,269 afișări

Autor: volum colectiv ITRC
Copyright: Editura Sapientia
Duminica I-a după Crăciun - Sfânta Familie (Anul A)

Acum câteva zile în urmă am celebrat împreună cu mare bucurie nașterea Mântuitorului. Această naștere a Mântuitorului lumii nu s-a petrecut între îngeri, în ceruri, departe de noi, ci în¬tre noi, între oameni. Iată pentru ce Biserica ne invită să privim astăzi la Sfânta Familie din Nazaret de la care putem învăța cum trebuie trăită viața de familie. Este bine cred, să ne dăm seama de adevăratul conținut al acestei sărbători. Este o sărbătoare a bucuriei și a speranței, a înnoirii vieții și a iubirii familiale. Este o sărbătoare actuală și foarte apropiată sufletelor noastre.

Mai mult ca niciodată, familia creștină trece astăzi prin momente de criză. Motivele sunt multe și, de cele mai multe ori, foarte dureroase. Dar, privind cu atenție la fa¬miliile care s-au destrămat, constatăm că două au fost moti¬vele care au generat această destrămare: în primul rând a lipsit respectul față de om, față de celălalt membru al fami¬liei. În al doilea rând, a lipsit prezența unei persoane: Dumnezeu. El nu a fost acceptat, pentru că deranja sau pentru că era un oaspete prea exigent față de dorințele lor.

Aceste două valori trebuie meditate cu inima și trebu¬ie trăite cu viața dacă voim ca familiile noastre să fie bine¬cuvântate de Domnul.

Prima lectură ne vorbește tocmai despre respect, și anume, despre respectul pe care copii îl datorează părinților. Autorul acestei lecturi pune în legătură acest respect cu ier¬tarea păcatelor, cu viața îndelungată și cu ascultarea rugăciunii fiilor de către Dumnezeu. Am putea spune că este o explicare mai pe larg a poruncii a patra a lui Dumnezeu: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să-ți fie ție bine și să trăiești mult pe pământ.

Ce exemplu a oferit Isus oamenilor în această privință? Evangheliile ne spun că a fost supus părinților săi. Deși erau simpli oameni, Isus nu i-a disprețuit, nu a considerat că Maria și Iosif trebuiau să asculte de el. Dumnezeu ne arată prin cuvântul său și prin exemplul Fiului său că respectul față de părinți, dragostea față de ei este de o valoare deosebită în ochii săi. Tocmai de aceea Creatorul a sădit acest simță¬mânt natural în inimile tuturor oamenilor, și toți oamenii ar trebui să asculte de glasul acestei inimi.

Dar într-o familie sunt diferite persoane. Cine trebuie totuși să fie mai mare? Bărbatul? Femeia? Nici unul, nici celălalt, ci Dumnezeu. Aceasta înseamnă “a duce viața de familie în Domnul” – după expresia Sf. Paul din a doua lectură. Lui trebuie să-i fie fideli și soțul, și soția, și copiii. Cu toții sunt – spune același Sf. Paul – “preaiubiții lui Dumnezeu, îmbrăcați în dragoste”.

De ce folosește apostolul aceste cuvinte: “îmbrăcați în dragoste”? Pentru că unitatea familiei, blândețea, asculta¬rea și colaborarea reciprocă, puterea de a trece peste dife¬rite încercări, fecunditatea – toate izvorăsc din iubire. Ea este – sau ar trebui să fie – fundamentul familiei. Dar această iubire trebuie să fie matură, să fie creștină, să fie umană pe deplin. Pentru aceasta, ea trebuie să se alimenteze necontenit din iubirea față de Dumnezeu.

Uneori, viața oferă momente neprevăzute, când ini¬ma noastră este tulburată. Uneori ni se pare că interesele legi¬time ale familiei și ascultarea față de Dumnezeu vin în contra¬dicție. În astfel de momente, ni se pare că iubirea de fami¬lie și iubirea față de Dumnezeu sunt două lucruri diferite. Și totuși, ele trebuie să fie o singură iubire, o singură viață. Ce ne învață Dumnezeu să facem în astfel de situații? Să ne rugăm.

Dacă citim cu atenție în Biblie, vom descoperi un lucru interesant, care ne pune pe gânduri: care este primul loc pe care ni-l indică Dumnezeu ca să ne rugăm? Templul? Deșertul? Munții? Nu. Primul loc de rugăciune pentru Dumnezeu este casa, este familia. Când te rogi, ne spune Isus, intră în casa ta. La fel și în Vechiul Testament, Dumnezeu i-a învățat pe evrei să se roage astfel. “Poruncile pe care ți le dau astăzi, scrie în cartea Deuteronomului – să ți se fixeze în inimă; să le repeți cu fiii tăi; să vorbești de ele când vei ședea în casa ta; când vei merge pe drum, când te vei culca și când te vei scula; să le scrii pe stâlpii casei tale și pe ușile tale”.

Dacă familia este unită în rugăciune, ea devine – cum spune Papa Ioan Paul II, și deseori a repetat această expresie – “un sanctuar de iubire”. Adică devine o mică Biseri¬că, prima Biserica, în care părinții îi educă pe fiii lor în credință.

Ce efecte are o asemenea prezență a lui Dumnezeu, accep¬tată și trăită în familie? Familia Sfântă ne dă răspunsul la această întrebare: acolo unde este prezent Dumnezeu, familia crește în dialog, în înțelegere și în unitate. În evanghelia pe care am ascultat-o vedem că Maria și Iosif sunt adesea puși în dificultate. Greutățile au apărut încă de la nașterea lui Isus, în sărăcie și printre străini. Acum, de teama lui Irod, ei trebuie să fugă în Egipt, să străbată un drum în miez de noapte, pentru a scăpa viața pruncului. Și toată viața lor a fost o luptă continuă cu prejudecățile sociale, cu greutățile sărăciei și ale muncii grele; cu neînțelegerea din partea ce¬lorlalți evrei… Nici atunci și nici astăzi, viața de familie nu este o viață romantică, o viață ușoară. Dar atunci când a¬par încercările, care este atitudinea Mariei și a lui Iosif? Încearcă să depășească aceste încercări cu ajutorul lui Dum¬nezeu, fiind atenți permanenți la vocea lui. Această voce le arată drumul și le liniștește inima.

Unde putem noi astăzi să ascultăm această voce? Mai întâi, în conștiința noastră; apoi, în cuvântul lui Dumnezeu prezent în Biblie; alteori chiar în prietenii adevărați care ne vor binele. Dumnezeu ajută de obicei prin oameni; acest lucru este foarte adevărat.

În plus, mai observăm că Maria și Iosif rămân permanent uniți, nu se despart niciodată, ci totdeauna unde este unul este și celălalt. Ei au fost uniți în viața de zi cu zi, pen¬tru că mai înainte de toate, erau uniți în rugăciune.

În timpurile actuale, tot mai mulți tineri gândesc că familia nu mai este la modă, sau că viața de familie nu are nici o valoare; iar alți oameni încearcă chiar să distrugă familiile care încearcă să trăiască în înțelegere…

În fața acestor idei, se pune întrebarea: oare pentru ce Tatăl ceresc a ales familia ca locul unde fiul său să crească în înțelepciune și har? Nici măcar pentru fiul său Dumnezeu nu a găsit ceva mai bun decât căldura unui cămin părintesc și dragostea părinților.

Poate că de importanța unei familii în viața umană nu-și dau totdeauna seama cei care au avut această fericire în co¬pilăria lor. Dar cei care nu au avut parte de aceasta, cu siguranță că resimt din plin această lipsă.

Astăzi să ne gândim mai mult la familiile noastre. Să devenim mai sensibili față de importanța și rolul unei familii bune în viața omului și să mulțumim lui Dumnezeu pentru darul acestei familii. În același timp, să încercăm să-i ajutăm și pe alții – tineri sau familii destrămate ¬pentru a afla calea care duce la împăcare și dragoste.

Către Sf. Familie se înalță rugăciunea noastră pentru ca, găsind în ea un model de viață, și în familiile noastre să înflorească aceleași virtuți și aceeași iubire.

Corneliu Berea

Ritul latin